300 ani de la aducerea în țară a moaștelor lui Constantin Brâncoveanu

(Constantin Brâncoveanu, portret din 1696, găsit de Marcu Beza la Mănăstirea Muntelui Sinai. Inscripția sus în stânga: Constantinus Brankovan Supremus Valachiae Transalpinae Princeps Aetis 42 Ao. Dni 1696)

În data de 15 august 1654 (conform monografiei scrise de Constantin Șerban) se năștea în Brâncoveni (în județul Olt actual) Constantin Brâncoveanu, cel care avea să devină cel mai mare martir al națiunii române, care a refuzat să se lepede de religia sa creștină și să treacă la islamism cu prețul morții sale și a copiilor săi.

Descendent al familiei boierești a Craioveștilor, fiul postelnicului Papa Brâncoveanu (Matei) și al Stancăi (născută Cantacuzino), nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino și înrudit cu Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu a crescut în casa unchiului său, stolnicul Constantin Cantacuzino. Susținut inițial de Constantin Cantacuzino, a ajuns la domnie în octombrie 1688.

Constantin Brâncoveanu a făcut demersuri în negocierea alianțelor anti-otomane mai întâi cu Monarhia Habsburgică, apoi cu Rusia lui Petru cel Mare, fiind în final nevoit să accepte dominația otomanilor. A fost însă detronat, în 1714 de către sultanul Ahmed al III-lea și dus sub arest la Istanbul, unde a fost întemnițat în fortăreața Yedikule.

După ce i s-a confiscat întreaga avere, pe 15 august 1714, de Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, când Constantin Brâncoveanu împlinea exact 60 de ani, cei patru fii și marele trezorier Ianache Văcărescu, au fost aduși în fața sultanului Ahmed al III-lea al Turciei, care i-a cerut să renunțe la credința creștină ortodoxă. Constantin Brâncoveanu a spus, conform istoricului Gheorghe Șincai:

„Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta…”.

(Martiriul brâncovenilor, de Constantin Lecca)

Cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), și marele trezorier Ianache Văcărescu, au fost decapitați în fața lui Constantin Brâncoveanu. După ce Brâncoveanu însuși a fost decapitat, capetele lor au fost apoi duse pe stâlpi pe Istanbul, iar trupurile lor au fost aruncate în Bosfor. Pescarii creștini au luat cadavrele din apă și le-au îngropat la Mănăstirea Halchi, în vecinătatea orașului. În 1720, trupul lui Constantin Brâncoveanu a fost adus în țară și înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie a domnitorului.

Ziarul Unirea Poporului, nr. 21 din 27 mai 1934, scria că

”Se împlinesc în anul acesta 220 de ani de când la Constantinopol i s-a tăiat capul fostului domn al Munteniei, Constantin Brâncoveanu. Trupul său a fost aruncat în Marea Neagră, iar de aici a fost dus.de curentul apelor in marea de marmoră. Niște greci l-au pescuit și l-au înmormântat într-o insulă din largul mării. Nevasta lui Constantin Brâncoveanu l-a adus în țară și l-a înmormântat la biserica Sf. Gheorghe Nou din București, biserică de el zidită. Pe lespedea mormântului n-a scris nimic ca să nu prindă turcii de veste că a fost adus în țară A pus lângă mormânt o candelă, pe care era scris cu litere chirilice numele lui Constantin Brâncoveanu. Osemintele sale au fost așezate într-un sicriu de argint și au fost reînhumate (înmormântate din nou) la aceeași biserică. Ceremonia reînhumării s-a făcut luni în 21 a.c. în ziua de Constantin și Elena, la ora 11 1/2. A fost de față însuși M. S. Regele. I.P.S.S. Patriarhul Miron, înconjurat de Înaltul Cler, a slujit slujba religioasă.”

Brâncoveanu a avut o mare contribuție la patrimoniul cultural românesc și mondial. A înființat o tipografie la București unde au fost tipărite multe texte ale unor cunoscuți filosofi (precum Etica lui Aristotel) și oameni de știință, iar în 1694 a fondat Academia Regală din București. Arhitectura brâncovenească a combinat armonios pictura murală și sculptura, tradiția locală, stilul neo-bizantin și ideile inovatoare ale Renașterii italiene.

(Biserica Sfântul Gheorghe Nou, kilometrul zero București)

În iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decretat sfințirea lui Constantin Brâncoveanu, a fiilor săi Constantin, Radu, Ștefan și Matei și a vornicului Ianache Văcărescu sub numele comun de Sfinții Mucenici Brâncoveni. Ziua lor de sărbătoare religioasă este 16 august.

La 300 de ani de la martiriul din Constantinopol, Biserica Ortodoxă Română a plasat rămășițele domnului într-o raclă. La 21 mai 2014, de ziua prăznuirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, a avut loc o procesiune cu moaștele de la Catedrala Patriarhală până la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, pe același drum urmat în 1934, când rămășițele voievodului fuseseră reînhumate după o deshumare din 1932.

Constantin Brâncoveanu a rămas în istorie și în conștiința națională și ca un mare ocrotitor al culturii, într-o lungă perioadă de pace și prosperitate a Țării Românești. Iar martiriul domnitorului este redat în mai multe specii literare, populare (balada, vicleimul, colindul, drama folclorică) și culte. Un exemplu este o baladă culeasă de Vasile Alecsandri în secolul al XIX-lea, care, începe cu versurile

„Brâncoveanul Constantin
Boier vechi și domn creștin,
De averi ce tot strângea
Sultanul se îngrijea”

și sfârșește cu versurile:

„Brâncovene Constantin,
Ghiaur vechi, ghiaur hain!
Cască ochi-a te uita
De-ti cunoști tu pielea ta?”
„Câini turbați, turci, liftă rea!
De-ți mânca și carnea mea,
Să știți c-a murit creștin
Brâncoveanul Constantin!”

După confirmarea, de către o echipă de specialiști de la Muzeul Municipiului București, a autenticității moaștelor, pr. Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe“-Nou din Capitală declara:

„Trăim momente cu o încărcătură istorică și spirituală deosebită, pentru că știm cu toții că Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu este o măsură a demnității noastre naționale și creștine. Trebuie să arătăm lumii cine este și ce este acest sfânt român, pentru că aceasta ne caracterizează ca creștini ortodocși și ca români. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate și mulțumim Sfântului Constantin Brâncoveanu pentru buna ocrotire!“