În octombrie 2007, Statele Unite , Uniune Europeană, Elveţia şi Japonia au anunţat simultan că vor negocia un nou tratat pentru protejarea poprietăţii intelectuale, Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA). Australia, Coreea de Sud, Noua Zeelandă, Mexic, Iodania, Maroc, Singapore, Emiratele Arabe Unite şi Canada s-au alăturat negocierilor. Deşi titlul propus al tratatului sugerează că este vorba de o înţelegere doar despre contrafacerea bunurilor materiale (precum medicamentele), scopul este mult mai larg, respectiv restrângerea informaţiei pe Internet.
În ultimii ani grupurile majore de interes deţinătoare a drepturilor de autor din diverse industrii din Statele Unite şi Uniunea Europeană au făcut presiuni imense pentru a-şi promova drepturile de proprietate intelectuală în toată lumea şi a-şi prezerva propriile modele de afaceri. Aceste eforturi au fost concretizate în numeroase foruri internaţionale inclusiv Organizaţia Mondială a Comerţului, summitul G8, Coaliţia Economică Asia Pacific, etc.
„Mixajul” contrafacerii produselor fizice cu încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală a fost realizat intenţionat de către susţinătorii ACTA. Reţeta este să sperii mai întâi oamenii cu droguri şi arme care ucid oameni, după care „amesteci” în tratat şi drepturile de proprietate intelectuală, mult mai subţiri din punct de vedere juridic, conferindu-le astfel aceeaşi greutate cu contrafacerea fizică, „un atentat uriaş şi periculos asupra omenirii”.
Pe perioada negocierilor, conţinutul tratatului a fost protejat ca un secret de stat, o secretomanie mult mai mare decât cea obişnuită. Singurii care au avut acces la negocieri au fost lobiştii pro-tratat, respectiv reprezentanţii industriei de divertisment şi cei din industria farmaceutică.
Una din cele mai grave probleme cu acest tratat este evazivitatea enunţurilor. El nu modifică legislaţia existentă în ţările semnatare (lobiştii acestuia îl consideră mai degrabă o înţelegere pentru punerea în aplicare a legilor existente decât un tratat legislativ).
Din punct de vedere al măsurilor punitive recomandate, ACTA este încă mai permisiv decât legislaţia românească în domeniu: pentru încălcări dovedite ale drepturilor de proprietate intelectuală, se recomandă ca prima etapă să fie închiderea sitului web unde s-au încărcat şi de unde se descarcă fişiere care încalcă aceste drepturi.
Semnarea ACTA a avut în vedere trei interese convergente, dintre care două la vedere (domeniul farmaceutic şi industria de divertisment) şi unul ascuns, chiar abscons, şi mult mai perfid: dorinţa guvernelor de a-şi controla proprii cetăţeni, prin restrângerea drepturilor fundamentale.
Sub pretextul aplicării acordului, guvernele vor avea acces nelimitat, şi fără mandat din partea vreunui judecător, la conţinutul oricărui calculator şi telefon mobil, pentru a verifica dacă nu se folosesc aplicaţii sau fişiere audio sau video care încalcă drepturile de proprietate. Datele astfel obţinute rămân la dispoziţia reprezentanţilor guvernamentali sau ai agenţiilor sau serviciilor care le-au colectat, fiind apoi folosite în funcţie de cât de reală este democraţia în ţările respective.
O scrisoare deschisă a fost semnată de mai multe organizaţii naţionale şi internaţionale, printre care Consumers International, EDRi (27 organizaţii neguvernamentale europene), Free Software Foundation (FSF), Electronic Frontier Foundation (EFF), ASIC, Free Knowledge Institute (FKI), etc., în care se afirmă că „actualul document ACTA ar restrânge profund drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, în special libertatea de exprimare şi confidenţialitatea comunicaţiilor”. ACTA va crea o teamă generală faţă de supravegherea permanentă şi un climat general de suspiciune.
Organizaţia Free Software Foundation a publicat un apel prin care se condamnă ACTA ca ameninţând drepturile programatorilor de a crea şi distribui software gratuit, prin interdicţiile impuse firmelor de a găzdui software gratuit care poate accesa media cu copyright, afectând astfel cele mai importante situri web care distribuie legal software gratuit.
Pe 10 martie 2010 Parlamentul European a adoptat o rezoluţie cu 663 la 13 prin care critică ACTA pentru violarea drepturilor fundamentale, precum libertatea de exprimare şi dreptul la confidenţialitate. În perioada 16-18 iunie 2010 într-o conferinţă la Washington College of Law, 90 academicieni, practiţionişti şi organizaţii de pe 6 continente au publicat un moratoriu condamnând ACTA pentru ameninţări aduse interesului public. Un grup de peste 75 profesori de drept au semnat o petiţie adresată Preşedintelui Obama solicitând modificarea acordului.
Kader Arif, raportorul UE pentru ACTA, a demisionat pe 26 ianuarie 2012, denunţând tratatul „în cel mai dur mod cu putinţă” pentru „neincluderea organizaţiilor societăţii civile, lipsa de transparenţă, semnări repetate ale textelor fără a se oferi o explicaţie, şi excluderi ale solicitărilor Parlamentului European exprimate în numeroase ocazii”, concluzionând că demisia sa are ca scop „transmiterea unui puternic semnal şi o alertă pentru opinia publică despre această situaţie inacceptabilă”, refuzând astfel să „ia parte la această mascaradă”
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis pe 16 februarie 2012 că firmele care oferă servicii Internet nu pot impune supravegherea utilizatorilor pentru prevenirea utilizării ilicite a materialelor audio şi video, datorită încălcării unor drepturi precum dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, şi libertatea de a primi şi de a transmite informaţii, protejate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Pe 4 iulie 2012, Parlamentul European a respins în mod definitiv tratatul ACTA, anulând astfel posibilitatea ca Uniunea Europeană să ratifice acest acord internaţional controversat care, în opinia criticilor săi, ameninţă libertăţile individuale, în special cele legate de internet.
În cadrul celei de a 20-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva, în perioada 18 iunie – 6 iulie 2012, prin Rezoluţia ONU Nr. A/HRC/20/L.13 privind Promovarea, protecţia şi respectarea drepturilor omului pe Internet, s-au reafirmat aceste principii, făcând apel la statele membre pentru respectarea libertăţii de opinie şi exprimare a utilizatorilor Internet.
Imagine: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Anti-Counterfeiting_Trade_Agreement_%283464364037%29.jpg
Lasă un răspuns