Rețeta se găsește într-un manuscris foarte cunoscut de alchimie, Leipers Papyrus.
Puneți într-un vas lămâie verde, o parte, și sulf, măcinat anterior, o parte egală.
Adăugați oțet sau urină de la o persoană tânără (urina e mai bună pentru această rețetă).
Încălziți până când lichidul arată ca sângele.
Filtrați pentru a purifica soluția înlăturând sedimentele.
După ce ingredientele sunt amestecate și s-a fiert ușor timp de aproximativ o oră, rezultă un lichid portocaliu-roșu și cu miros neplăcut.
Leipers Papyrus nu spune cum să se folosească lichidul, dar putem ghici. Atunci când o piesă de argint este înmuiată în soluție, metalul devine repede murdar, apoi auriu, apoi arămiu, apoi de culoarea bronzului, purpuriu și, în final, maroniu, în funcție de timpul cât este ținut în soluție.
Impresionant, stralucirea metalului rămâne, indiferent de schimbările de culoare, până la finalul procesului, iar culoarea și luciul rămân stabile pentru perioade lungi de timp.
Cu puțină practică și control atent asupra temperaturii și timpului în care metalul este lăsat în soluție, se poate face ca argintul să arate în mod uimitor ca aurul.
Schimbările de culoare rezultă din formarea straturilor extrem de subțiri de sulfuri pe suprafața metalică, datorită acțiunii polisulfurilor de calciu prezente în această „apă de sulf”. Desigur, compoziții similare sunt încă folosite ocazional astăzi pentru patinarea obiectelor metalice cu alte cuvinte, producând modificări ale culorii lor de suprafață.
(Sursa; Laurence M. Principe – The Secrets of Alchemy)
Lasă un răspuns