(De la stânga la dreapta, Eric Schmidt, Sergey Brin și Larry Page de la Google, care este citat ca un exemplu de antreprenoriat și inovare disruptivă. În al Anii 2010, Google este o societate foarte mare, dar la sfârșitul anilor 1990 a început ca o societate antreprenorială într-un garaj, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Schmidt-Brin-Page-20080520.jpg)
Antreprenoriatul este procesul de proiectare a unei noi afaceri, de exemplu o companie nouă care oferă un produs, proces sau serviciu. Antreprenorul percepe o nouă oportunitate de afaceri și de multe ori are un simț special în percepția sa și decizia ulterioară de a exploata oportunitatea. Exploatarea oportunităților antreprenoriale poate include acțiuni de proiectare, precum dezvoltarea unui plan de afaceri, achiziționarea de resurse umane, financiare și alte tipuri de resurse necesare, și responsabilitatea pentru succesul sau eșecul activității. Antreprenoriatul poate opera în cadrul unui ecosistem de antreprenoriat, care include programe guvernamentale și servicii care să promoveze întreprinzătorii, resurse de antreprenoriat (de exemplu, incubatoare de afaceri și acceleratori de dezvoltare), educația antreprenorială, de formare și de finanțare (de exemplu, credite, finanțare de capital de risc, și subvenții).
În ultimii ani, „spiritul antreprenorial”, a fost extins față de sensul inițial în afaceri pentru profit care includ antreprenoriatul social și conceptul de antreprenor politic. Antreprenoriatul în cadrul unei firme sau organizații mai mare existentă a fost menționată ca intraprenoriat, și poate include asociații corporative unde entitățile mari formează organizații subsidiare. Antreprenorii sunt lideri care doresc să își asume riscul și preiau inițiativa, profitând de oportunitățile de piață prin planificarea, organizarea, și angajarea de resurse, de multe ori prin inovarea de produse noi sau îmbunătățirea produselor existente. Mai recent, termenul antreprenoriat a fost extins pentru a include o anumită stare de spirit (a se vedea, de asemenea, spiritul antreprenorial), rezultând termenul de inițiative antreprenoriale, de exemplu sub formă de antreprenoriat social, antreprenoriat politic, sau antreprenoriat de cunoaștere.
Potrivit lui Paul Reynolds, fondator al Global Entrepreneurship Monitor, „in momentul in care ajung la anii de pensionare, jumătate din toți oamenii care lucrează în Statele Unite, probabil, au o perioadă de muncă fără a fi angajați de unul sau mai mulți ani, unul din patru se poate angaja în această activitate timp de șase ani sau mai mult. Participarea la dezvoltarea unei noi afaceri este o activitate comună în rândul lucrătorilor din SUA de-a lungul carierei lor.” În ultimii ani, spiritul antreprenorial a fost revendicat ca un factor major de creștere economică atât în Statele Unite cât și Europa Occidentală.
Activitățile antreprenoriale diferă substanțial în funcție de tipul de organizare și creativitatea implicată. Antreprenoriatul variază în scală de la lucrul de unul singur, la proiecte part-time și munca pentru întreprinderile de mari dimensiuni care creează multe locuri de muncă. Multe asociații antreprenoriale „de mare valoare” preferă capitalul de risc sau tipul de investiții denumit ”angel business”, pentru a strânge capitalul necesar pentru dezvoltarea afacerii. Multe organizații sprijină potențialii antreprenori, inclusiv agențiile specializate guvernamentale, incubatoarele de afaceri, parcurile științifice, și unele ONG-uri.
Începând din anul 2008, un eveniment anual „Global Entrepreneurship Week” vizează „expunerea oamenilor în beneficiul antreprenoriatului”, determinându-i să „participe la activități antreprenoriale”.
Definiţie
Antreprenorul este definit ca o persoană care organizează sau exploatează o afacere sau mai multe afaceri. Creditul pentru inventarea termenului de antreprenor se acordă de obicei economistului francez Jean-Baptiste Say, dar, de fapt, economistul irlandez-francez Richard Cantillon a definit pentru prima dată termenul în Essai sur la Nature du Commerce en Général (Eseu despre natura comerțului în general), o carte pe care William Stanley Jevons a considerat-o „leagănul economiei politice.” Cantillon a folosit termenul diferit. Biograful Anthony Breer a remarcat faptul că în timp ce Cantillon a văzut antreprenorul ca pe un asumator de risc, Say l-a considerat drept un „planificator”.
Cantillon a definit termenul ca o persoană care plătește un anumit preț pentru un produs și îl revinde la un preț incert: „luarea deciziilor cu privire la obținerea și utilizarea resurselor în timp ce, se admite implicit riscul activității.” Cuvântul a apărut pentru prima dată în dicționarul francez intitulat „Dictionnaire Universel de Commerce„, realizat de Jacques des Brulons și publicat în 1723.
Antreprenorii de succes au capacitatea de a conduce o afacere într-o direcție pozitivă prin planificare adecvată, pentru a se adapta la mediile în schimbare și a înțelege propriile lor puncte tari și slabe.
Termenul „antreprenor” este adesea confundat cu termenul „afacere mică.” În timp ce majoritatea asociațiilor antreprenoriale încep ca o mică afacere, nu toate întreprinderile mici sunt antreprenoriale, în sensul strict al termenului. Multe întreprinderi mici sunt operațiuni de unic proprietar care constau exclusiv din activitatea proprietarului, sau a unui număr mic de angajați, și multe dintre aceste întreprinderi mici oferă un produs, proces sau serviciu existent, si nu au ca scop creșterea. În schimb, asociațiile antreprenoriale oferă un produs, proces sau serviciu inovator, iar antreprenorul de obicei își propune să crească societatea prin adăugarea de angajați, cîutând extinderea internațională a vânzărilor, și așa mai departe, un proces care este finanțat de investiții cu capital de risc și de ”investitori îngeri”.
Lasă un răspuns