Bridge

Număr de jucători: 4
Aptitudini necesare: memorie, tactici, probabilitate, comunicare
Număr de cărţi de joc: 52
Tipul cărţilor de joc: francez
Sensul în care se joacă: în sensul acelor de ceasornic
Rangul cărţilor de joc (de la cel mai mare la cel mai mic) A K Q J 10 9 8 7 6 5 4 3 2
Timpul de joc în turneele WBF: 7,5 minute pentru fiecare mână
Importanţa şansei în joc: mică până la moderată, în funcţie de varianta jucată
Jocuri similare: whist

Bridge este un joc care foloseşte un pachet standard de 52 de cărţi de joc. Este jucat de patru jucători în formaţie de două echipe concurente, cu partenerii fiecărei echipe plasaţi pe locuri opuse în jurul unei mese. Milioane de oameni din întreaga lume joacă bridge în cluburi, turnee, online şi cu prietenii acasă, făcând din bridge unul dintre jocurile cu cărţi de joc cele mai populare. World Bridge Federation este organismul de conducere pentru jocul de bridge competitiv internaţional.

Jocul constă din mai multe runde, fiecare rundă evoluând prin patru faze: împărţitul cărţilor, licitarea, jocul efectiv al mâinii, şi notarea rezultatelor. Împărţitul cărţilor şi notarea rezultatelor sunt activităţi procedurale, în timp ce licitarea şi jocul mâinii sunt cele două faze active competitive ale jocului.

Reguli

Regulile la bridge duplicat

Normele oficiale ale joculu de bridge duplicat sunt promulgate de către World Bridge Federation (WBF), sub numele de „International Code of Laws of Duplicate Bridge, 2007” („Codul internaţional de legi ale jocului de bridge duplicat, 2007”). Comitetul legislativ al WBF, compus din experţi din toată lumea, actualizează aceste norme la fiecare 10 ani. Aceasta emite, de asemenea, un Comentariu legislativ pentru interpretarea reglementărilor.

În plus faţă de regulile de bază ale jocului, există multe reguli suplimentare care acoperă condiţiile de joc şi de rectificare a neregularităţilor, care sunt în primul rând utilizate de către directorii turneelor, care acţionează în calitate de arbitri, şi au control total al procedurilor în timpul competiţiilor. În plus, unele detalii ale procedurilor sunt lăsate la latitudinea organizaţiei de bridge zonală pentru turneele sub egida lor, iar unele (de exemplu, alegerea modalităţii de deplasare la mese în turnee), sunt la latitudinea organizaţiei care sponsorizează turneul (de exemplu, un club).

Organizaţiile zonale ale WBF publică, de asemenea, ediţii specifice ale reglementărilor, şi documentaţii suplimentare justificative, inclusiv decizii ale directorilor, fişiere tehnice, apeluri din campionatele naţionale, etc.

Regulile la bridge rubber

Nu există reguli universal acceptate pentru bridge rubber promulgate de către organele de conducere în bridge. Se folosesc în schimb norme locale, care se constituie în norme pentru cei care doresc să respecte un astfel de standard publicat.

Majoritatea normelor se inspiră din jocul de bridge duplicat în licitare şi jocul mâinilor, şi diferă în principal în proceduri la împărţire şi notare.

Regulile la bridge online

În 2001, Federaţia Mondială de Bridge a promulgat un set de legi pentru jocul online.

Istorie

Bridge este un joc din famili jocurilor de levată, o dezvoltare a jocului de whist. Conform lui Oxford English Dictionary, bridge este pronunţia în limba engleză a unui joc numit Biritch, care a fost cunoscut şi sub numele de whist rusesc.

Cea mai veche carte cunoscută cu reguli pentru Biritch datează din 1886, autorul fiind John Collinson. Această carte şi versiunea sa ulterioară, The Saturday Review, din 28 mai 1906, consideră că Biritch a fost jucat iniţial de comunitatea rusă de la Constantinopol, având unele caracteristici comune cu varianta de whist Solo. Jocul a suferit în timp mai multe schimbări semnificative spre bridge, precum: dealer-ul alege culoarea de atu, sau deleagă partenerul său pentru aceasta, posibilitatea jocului fără atu, partenerul dealer-ului devine mână moartă, jocul de 3NT, 4H şi 5D, licitarea putea fi dublată şi redublată, şi existenţa bonusurilor pentru slam. Acest joc, şi variantele sale cunoscute sub numele de bridge şi bridge-whist, au devenit populare în Statele Unite şi Marea Britanie în anii 1890, în ciuda dominaţiei de multă vreme a jocului de whist.

În 1904 s-a dezvoltat auction bridge, în care jucătorii licitau în cadrul unei licitaţii competitive pentru a decide contractul şi declarantul. Obiectul jocului a devenit realizarea a cel puţin la fel de multe levate ca cele stabilite prin licitaţie, şi au fost introduse sancţiuni pentru incapacitatea de a obţine aceste levate.

Jocul modern de bridge este rezultatul inovaţiilor în scor la auction bridge, făcute de Harold Stirling Vanderbilt şi alţii. Schimbarea cea mai semnificativă a fost că numai levatele stabilite prin contractat erau punctate, o schimbare care a dus la licitaţii mult mai deliberate şi interesante. De asemenea, o noutate a fost conceptul de vulnerabilitate, implicând sacrificii pentru a se proteja, iar diferitele scoruri au fost ajustate pentru a produce un joc mult mai echilibrat. Vanderbilt a stabilit regulile în 1925, astfel încât în câţiva ani jocul de bridge a devenit sinonim cu varianta de „bridge contract.”

În Statele Unite ale Americii, cea mai mare parte a jocului de bridge jucate azi e contract bridge, jucat în cluburi, în turnee, şi online. În Marea Britanie, rubber bridge este încă popular atât în jocurile domestice cât şi în cluburi, la fel ca jocul de bridge duplicat.

Bibliografie

• Francis, Henry G., Editor-in-Chief; Truscott, Alan F., Executive Editor; Francis, Dorthy A., Editor, Sixth Edition (2001). The Official Encyclopedia of Bridge (6th ed.). Memphis, TN: American Contract Bridge League. ISBN 0-943855-44-6. OCLC 49606900.
• Manley, Brent, Editor; Horton, Mark, Co-Editor; Greenberg-Yarbro, Tracey, Co-Editor; Rigal, Barry, Co-Editor (2011). The Official Encyclopedia of Bridge (7th ed.). Horn Lake, MS: American Contract Bridge League. ISBN 978-0-939460-99-1.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice

Include text tradus din Wikipedia