Nu ştiu ce să zic cu publicatul pe net. Oricum, expunerea mea despre Piramida cea Mare din Egipt e legată de acea teorie gravitodinamică, de care aminteam. Numai în cadrul ei Piramida poate fi înţeleasă. De aceea trebuie definite înainte nişte constante specifice acestei teorii şi eu sper ca, prin aceasta, să pot puncta prioritatea în domeniul gravitodinamic.

Altfel e greu să răzbaţi la nivele academice, eu un autodidact pârlit şi necunoscut. Da prin intermediul piramidologiei, domeniu mai permisiv pentru amatori, ar fi posibilă o „infiltrare”.

Pe de altă parte, pe cine mai interesează asemenea subiecte, căci pentru a înţelege expunerea mea este nevoie să fi un cunoscător în ale fizicii, astronomiei, matematicii şi, într-un fel, să ai şi ceva veleităţi de filozof, ca să le poţi integra pe toate într-o logică unitară.

Iar editorii se feresc de cărţi cu formule şi matematică, deoarece acestea încă sperie mulţi cititori şi scade vertiginos vânzarea unei asemenea cărţi. Însă pentru cei ce vor să înţeleagă (şi fără matematică nu se poate, căci „Dumnezeu a făcut lumea cu ştiinţă”) şi care pot învăţa din mers, cartea mea ar fi un ghid sau o motivaţie spre a cunoaşte.

Interesanta expunerea, multumesc!

O expunere a teoriei tale pe Internet, urmata de publicarea eventual a aunei carti, ar avea mult mai mare vizibilitate decat in cadrul unui cimpozion.

Toate lucrările despre piramide concepute de Piazzi Smith, Davidson, G. Barbarin, V. Moisescu sunt pline de subiectivism. Davidson nici măcar nu a măsurat corect acel faimos „factor de deplasament”, care este un număr iraţional (probabil important în cuprinsul mesajului purtat de Piramidă, dacă e repetat până la obsesie în măsurile ei) ce poate fi pus alături de numărul PI sau numărul de aur, chiar fiind conectat matematic cu acestea.

Arhitectul Piramidei a asociat măsurilor ei constante fundamentale ale materiei (universului), iar diferitele rapoarte dintre măsurile Piramidei reflectă chiar legătura matematică dintre constante. Prin aceasta s-a scontat ca mesajul purtat să fie indistructibil, dar şi posibilitatea refacerii planului Piramidei pornind de la un singur element al ei, măsurat cu exactitate şi ştiind legătura matematică ce leagă aceste constante. Căci timpul poate distruge şi piatra cea mai dură, însă constantele naturii sunt eterne, ele fiind regăsite de orice civilizaţie din univers, indiferent de sistemul de unităţi utilizat. (Constantele fundamentale sunt nişte mărimi adimensionale (numere), ele rezultând din anumite rapoarte de mărimi fizice similare cum ar fi spre ex. masa protonului exprimată în unităţi egale cu masa electronului, etc.). Aceste numere ar fi elemente ideale de utilizat într-un mesaj cu o altă civilizaţie din univers. Şi tocmai astfel de numere conţine Piramida din Egipt, dar nu doar constante fizice, ci şi constante matematice, care mai indică subtil spre utilizare sistemul de numeraţie zecimal, ideal pentru o bună preluare a datelor.

Chestiunea cu pseudoştiinţa este discutabilă. Nici aşa-zisa ştiinţă oficială nu e perfectă. Dovadă? Încă nu poate explica intr-o teorie coerentă ce rol au Piramidele şi de cine au fost făcute. Poate e absurd să crezi că Terra este mai tânără de 10.000 de ani, dar la fel de absurd este să crezi că Marea Piramidă a fost făcută pe timpul lui Keops. În lume sunt o mulţime de Piramide. În china sunt circa 800, iar chinezii au documente scrise de 5.000 de ani. Ori în aceste documente nu apare scris că chinezii au construit Piramide. Deci ele sunt mai vechi decât cei 5.000 de ani ai civilizaţiei chineze şi unele sunt chiar mai mari decât Piramida lui Kufu, deci cu atât mai dificil de executat de nişte primitivi din neolitic.

Dar poate nu aşa erau primitivi, cum îi credem noi! Spre exemplu cotul sacru (cel piramidal, măsura lui fiind marcată sub forma unei potcoave în relief, deasupra uşii de intrare în Camera Regelui), este a zecea milioana parte din raza polară a Pământului. Dar e cu o mică diferenţă mai mic. Diferenţa a apărut deoarece Pământul s-a dilatat (teoria lui Wegener). Calculând această dilatare, care are rata expansiunii aceeaşi cu aceea a orbitei lunare, se poate determina câţi ani au trecut de la adoptarea cotului ca etalon. Rezultatul este estimativ, dar surprinzător. Vechimea lui trebuie să fie de circa 200.000 de ani. Deci pe timpul omului de Neandertal. Şi, ceva şi mai spectaculos, raza polară a Pământului este o proporţie bine definită dintr-un parametru important al Galaxiei. Şi raza sferei Soarelui la fel. Rezultă că şi cotul sacru este o porţiune semnificativă din acest important parametru (gravitodinamic!) al Galaxiei. De ce s-a căutat aceste proporţii? Simplu: pentru a transmite prin intermediul etalonului numit cot piramidal date despre Galaxie (masa), despre Pământ (raza polară a geoidului) şi chiar mărimea sistemului solar are legătură cu acest etalon.
Şi ar fi multe de spus.

Eu chiar ştiu ce taină poartă Marea Piramidă. Acolo sunt date exacte care depăşesc ştiinţa timpului prezent. Dar nimeni din „paznicii” ştiinţei oficiale nu vrea să mă asculte. Asta până într-o zi. Eu mai aştept.

Numai bine!
Aeleden