Drepturile plantelor sunt probleme adesea ridicate în legătură cu discuțiile despre drepturile omului, drepturile animalelor, biocentrism sau sentiocentrism. Erewhon, de Samuel Butler, conține un capitol numit „Părerile unui filosof erewhonian privind drepturile legumelor”. Referitor la întrebarea dacă drepturile animalelor pot … Citeşte mai mult
De asemenea, Bernard Williams s-a declarat în favoarea specisismului (pe care l-a numit „umanism”), argumentând că „De ce sunt proprietățile fanteziste care sunt grupate sub eticheta personalității „relevante din punct de vedere moral” pentru distrugerea unui anumit tip de animal, … Citeşte mai mult
Dezvoltarea veganismului Membrii Societății Vegetariene Engleze care au evitat utilizarea ouălor și a laptelui animal în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX au fost cunoscuți ca vegetarieni stricți. Uniunea Internațională Vegetariană citează un articol în care informează cititorii despre … Citeşte mai mult
Tratarea animalelor ca datorie a omului față de sine John Locke, Immanuel Kant Împotriva lui Descartes, filozoful britanic John Locke (1632–1704) a comentat, în Unele gânduri cu privire la educație (1693), că animalele au sentimente și că cruzimea inutilă față … Citeşte mai mult
Negarea îndatoririi față de animale Unele personalități au respins de-a lungul timpului, cel puțin în principiu, ideea că oamenii au îndatoriri de orice fel față de animale. Augustin de la Hippo pare să fi avut o astfel de poziție în … Citeşte mai mult
(Un bonobo, o maimuță mare. ) R. G. Frey G. Frey, profesor de filozofie la Bowling Green State University, este un utilitarist de preferință, așa cum este și Singer, dar ajunge la o concluzie foarte diferită, argumentând în „Interese și … Citeşte mai mult
Aboliţionism Gary Francione, profesor de drept și filozofie la Rutgers Law School din Newark, este un scriitor aboliționist de frunte, susținând că animalele au nevoie de un singur drept, dreptul de a nu fi deținute. Orice altceva ar urma din … Citeşte mai mult
Surse teoretice și filozofice ale antispecismului (Claude Lévi-Strauss în 2005. ) Critica antispecistă corespunde mai larg cu cea a „post-umanismului”, care a cunoscut o dezvoltare certă cu științele sociale care își au originea în gândirea lui Rousseau și pentru care … Citeşte mai mult
Antispeciștii își rezervă majoritatea criticilor pentru cultura „antropocentrismului” inerentă gândirii anumitor teologi creștini. Într-adevăr, dogma conform căreia omul este creat după chipul lui Dumnezeu este în contradicție directă cu noțiunea de considerare egală a intereselor. Pentru un creștin, celelalte specii … Citeşte mai mult
Comunitatea morală, argument din cazuri marginalizate (Procesul lui Bill Burns (1838) din Londra, care arată pe Richard Martin (deputat pentru Galway), în instanță, cu un măgar bătut de proprietarul său, conducând la prima evidență din lume despre cruzimea animalelor) Paola … Citeşte mai mult
Împotriva lui Descartes, filosoful britanic John Locke (1632-1704) a susținut, în unele opinii privind educația (1693), că animalele au sentimente și că cruzimea inutilă față de ele a fost greșită din punct de vedere moral, dar că dreptul de a … Citeşte mai mult
Anti-specismul este un curent de gândire filosofică și morală, formalizat în anii 1970, care consideră că specia de care aparține un animal nu este un criteriu relevant pentru a decide cum să îl tratăm și ce morală i se aplică. … Citeşte mai mult
