Definiția activității de informații, așa cum este stipulată în legea din SUA, este „informația referitoare la capacitățile, intențiile sau activitățile guvernelor străine sau ale elementelor acestora, organizații străine sau persoane străine sau teroriști internaționali.” (50 U.S.C. § 401a(2) (2006).) Această definiție legală omite o distincție esențială pentru profesioniștii din domeniul serviciilor de informații. Conform Departamentului Apărării SUA,
”informația pe cont propriu este un fapt sau o serie de fapte care ar putea fi utile comandantului, dar atunci când este legată de alte informații deja cunoscute despre mediul operațional și luate în considerare în lumina experienței anterioare cu privire la un adversar dă naștere unui nou set de informații despre fapte.”
Definiția utilizată în Legea privind supravegherea străinilor este similară: „informații cu privire la o putere străină sau un teritoriu străin care se referă și, dacă este vorba de o persoană din Statele Unite, este necesară pentru (A) apărarea națională sau securitatea Statelor Unite; sau (B) conducerea politicii externe a Statelor Unite.”
Astfel, această definiție doctrinară dezvăluie procesul activității de informații în forma sa cea mai succintă: o parte a datelor este colectată, examinată, și este făcută o evaluare subiectivă în ceea ce privește gradul ei de adevăr. În cadrul Comunității de Informații a Statelor Unite, intrarea în sistem este denumită „informație”, în timp ce rezultatul este considerat „intelligence”.
Cunoașterea, în activitatea de informații, este complicată de secretul care învășuie întregul proces.
Potrivit doctrinei Comunității de Informații a Statelor Unite, ciclul informațional constă din șase pași. Pasul inițial al procesului este „planificarea și direcția”, în care „se dau concluzii cu privire la tipurile de informații care trebuie colectate și cum se colectează”. Această etapă este urmată de „colectare”, în care „Comunității de Informații colectează datele brute folosite pentru a obține produse de informații finite. Colecția poate fi compusă din surse deschise, cum ar fi ziarele sau din surse clandestine, cum ar fi alte persoane sau mijloace tehnice.” (Joint Publication 2-0, supra note 125, pp 1-11)
În general vorbind, colectarea are loc prin principalele „discipline” ale inteligenței, care includ informațiile umane („HUMINT”):
O disciplină suplimentară este Imagery Intelligence („IMINT”), care este „derivată din exploatarea imaginilor colectate prin fotografii vizuale, senzori infraroșii, lasere, senzori multispectrali și radare.” (U.S. DEP’T OF THE ARMY, INTELLIGENCE: FM 2-0, at 1-22 (Mar. 2010)) În plus, Measurement and Signature Intelligence (MASINT) , este o „activitatea de informații derivată din zona tehnică” prin care se efectuează „analiza cantitativă și calitativă” a „atributelor fizice ale țintelor și evenimentelor pentru a le caracteriza și identifica” (A CONSUMER’S GUIDE, supra note 126, at 12.) MASINT include radare, spectroradiometre,etc.; colectarea de informații suplimentare se face prin disciplinele Open Source Intelligence („OSINT”), care sunt „produse din informațiile disponibile publicului”, și Signals Intelligence („SIGINT” „), „produse prin exploatarea sistemelor de comunicații străine și a emițătorilor de non-telecomunicații ”
După colectare, urmează etapa de „procesare și exploatare” a ciclul informațional, în care „datele colectate brute sunt transformate în forme ușor de utilizat de factori de decizie la toate nivelurile, analiști de informații și alți consumatori,” prin „etapa de analiză și producție.”
Odată ce informația prelucrată a fost „produsă”, ciclul inteligenței merge în „diseminare și integrare”, în care „informația este furnizată și utilizată de consumator”. Conform Strategiei Naționale de Informații a SUA din 2009, acești consumatori includ factorii de decizie politică, precum și „diplomații, unitățile militare, organizațiile interguvernamentale în domeniu și organizațiile interne de aplicare a legii la toate nivelurile.” (OFFICE OF THE DIR. OF NAT’L INTEL., THE NATIONAL INTELLIGENCE STRATEGY OF THE UNITED STATES OF AMERICA 5 (Aug. 2009)) În cele din urmă, după ce informațiile au fost primite de consumatori, se trece la ultimul pas în ciclul informațional, al „evaluării”. În acest caz, „personalul de informații de la toate nivelurile evaluează cât de bine funcționează fiecare dintre diferitele tipuri de operațiuni de informații.” (JOINT PUBLICATION 2-0, supra note 125, at 2-6) Ofițerii de informații folosesc feedback-ul și evaluările pe care le-au primit pentru a planifica și îmbunătăți viitoarele operațiuni de informații. Astfel, cicluleste reluat.
Sursa: Richard Morgan, ”The Epistemology of Intelligence Information and Legal Evidence”
Lasă un răspuns