Am văzut zilele trecute un film despre doi eroi ai alpinismului pe Everest, care au cucerit unul din cele mai înalte vârfuri suportând gerul cumplit și vântul sălbatic. Alături de ei au mers până la capăt șerpașii (parcă așa li se spune), cărând în spate cele mai grele bagaje. Acești șerpași străbat drumul de fiecare dată, cu fiecare nou erou.
Și mi-am adus aminte cum urcam, mai anii trecuți un munte răsuflând din greu dar bucurându-ne de izbânda noastră. Și pe lângă noi a trecut o femeie în vârstă, depășindu-ne aproape în viteză, mânându-și oile spre culmile muntelui.
Și mi-am mai amintit de o caricatură, cu un fotograf care pleacă de la linia de start a unei curse de atletism în același timp cu cîștigătorul concursului, dar aleargă în permanență cu un pas înaintea câștigătorului pentru a-l putea fotografia, inclusiv la finiș.
Cine e eroul?
Lasă un răspuns