Clarificarea scopurilor într-o scriere academică

După ce v-ați hotărât asupra unui anumit subiect de scris, este timpul să reveniți la unele dintre principiile de bază ale retoricii introduse în capitolul „Participarea la conversație”, astfel încât să vă puteți gândi la scopurile dvs. reale pentru a scrie și să explora detaliile cheie ale retoricii dvs. situație. Veți învăța cum să utilizați atât colțurile, cât și laturile triunghiului retoric ca instrumente pentru gândire, planificare și scriere. Observați cum aceste alegeri pe care le faceți cu privire la scop, mesaj, audiență și voce nu sunt niciodată făcute izolat.

• Scop: S-ar putea să credeți că acest scop se poate reduce la unul dintre aceste verbe sau expresii sinulare:
  • A analiza
  • A cere sprijin
  • A chema la acțiune
  • A clarifica
  • A convinge
  • A contracara o opinie exprimată anterior
  • A descrie
  • A distra
  • A informa
  • A face o cerere
  • A face oamenii să gândească
  • A convinge
  • A împărtăși sentimente
  • A exprima o opinie
  • A rezuma

Acopurile dvs. reale pentru a scrie sunt cu adevărat mai complicate, mai interesante și mai dinamice decât această simplă listă. Scopul implică toate cele trei laturi și toate cele trei colțuri ale triunghiului retoric: nu numai că doriți să faceți publicul să simtă sau să se gândească într-un anumit fel despre mesajul dvs., dar doriți și să explorați și să vă rafinați propriile gânduri și sentimente despre acel mesaj, și, în plus, vrei să stabiliți un anumit tip de relație cu publicul dvs. prin actul de a le transmite mesajul dvs.

• Audiența: Uneori, instructorul dumneavoastră va specifica publicul pentru o temă de eseu, dar de cele mai multe ori, această alegere va rămâne la latitudinea dvs. Dacă este alegerea dvs., întrebați-vă: „Cine ar beneficia cel mai mult de primirea acestui mesaj?” A nu pune această întrebare simplă, a nu alege un anumit public pentru eseul dvs., va fi o oportunitate ratată în a vă perfecționa abilitățile de comunicator. Identificând audiența dvs., puteți presupune cât de mult vor ști cititorii dvs. despre subiectul dvs. și, astfel, puteți evalua nivelul de informații pe care ar trebui să le furnizați. Puteți determina ce fel de ton este cel mai bun pentru publicul dvs. (de exemplu, formal sau informal, umoristic sau serios). Pe baza a ceea ce știți despre publicul dvs., puteți chiar decide forma pe care doriți să o ia scrisul (de exemplu, dacă să scrieți un eseu descriptiv sau mai persuasiv). Cunoașterea audienței vă va ghida multe dintre celelalte alegeri pe care le faceți pe parcurs.
• Mesajul: Indiferent dacă subiectul dvs. este atribuit dvs. sau dacă îl găsiți singur, mai aveți spațiu pentru a vă dezvolta mesajul. Fiți pregătit să vă revizuiți mesajul odată ce v-ați concretizat propria gândire despre el (poate prin adresarea și răspunsul la cele douăzeci de întrebări despre sine, text și context din capitolul „Scrieți pentru a gândi și scrieți pentru a învăța”) și v-ați ascuțit simțul audiența și gândirea scopului.
• Vocea: Indiferent dacă scrieți într-un context academic sau non-academic, vă bazați pe o gamă de voci pentru a atinge o varietate de scopuri. Fiecare dintre scopurile enumerate mai sus are o voce adecvată. Dacă scrieți un eseu pentru a îndeplini o sarcină de clasă, cu instructorul dvs. ca public principal, dacă nu chiar exclusiv, atunci vocea dvs. a fost destul de bine stabilită. Într-o astfel de situație, sunteți un student care scrie într-un context academic tradițional, supus evaluării instructorului dvs. ca expert autorizat să vă judece munca. Dar chiar și în acest caz cel mai restrictiv, ar trebui să încercați totuși să dezvoltați o voce distinctă bazată pe ceea ce sperați să realizați prin scrisul dvs.

Odată ce v-ați identificat scopurile și colțurile triunghiului retoric, este timpul să elaborați o gândire preliminară despre relațiile dintre acele colțuri – adică laturile: voce și mesaj (atitudine), mesaj și audiență (recepție) și voce și publicul (tonul). Terminați propozițiile de mai jos.

Figura 5.2 Situația dvs. retorică

Aproape de începutul proiectului de scriere, puteți scrie o declarație preliminară de scop pe baza modului în care completați aceste propoziții, și să o utilizați ca un fel de memoriu de strategie:

• Voce: Scriu ca (o persoană nefamiliară cu cultura Dakota de Sud, căreia i s-a atribuit sarcina de a scrie despre ea).

• Mesaj: Vreau să transmit mesajul că (Raliul Motocicletelor Sturgis este un fenomen interesant al culturii populare).

• Audiența: Vreau să scriu (profesorului meu și celorlalți membri ai grupului meu de scris).

• Atitudine: Atitudinea mea față de subiect este (destul de neutră în acest moment, aproape de plictis, până aflu mai multe despre subiect).

• Recepţie: Vreau ca publicul meu să (știe că știu să cercetez și să scriu despre orice subiect care mi se solicită).

• Ton: Tonul meu față de cititorii mei este (semiformal, destul de obiectiv, ca un reporter, jurnalist sau antropolog).

Deoarece toate elementele triunghiului sunt legate între ele, toate se pot schimba atunci când direcția muncii dvs. se schimbă, așa că fiți deschis ideii de a reveni la aceste întrebări de mai multe ori pe parcursul proiectului dvs. de scriere. Când sunteți gata să vă predați proiectul, revizuiți-vă declarația preliminară de scop într-o versiune finală sau o notă a scriitorului, ca o modalitate de a vă prezenta și de a împacheta proiectul, mai ales dacă instructorul dvs. vă invită la o astfel de reflecție și comentariu.

Iată un exemplu de memoriu al unui scriitor trimis împreună cu eseul Sturgis Motorcycle Rally:

• Voce: Scriu ca (un fel de istoric social și observator al unui exemplu specific de cultură populară).

• Mesaj: Vreau să transmit mesajul că (Raliul de motociclete Sturgis a devenit o parte importantă a identității Sturgisului și a zonei înconjurătoare).

• Audiența: Vreau să scriu (instructorului și colegilor mei de clasă, dar și cetățenilor din Sturgis, Dakota de Sud).

• Atitudine: Atitudinea mea față de subiect este (neutră spre pozitivă. În general, cred că mitingul a fost bun pentru Sturgis de-a lungul anilor).

• Recepţie: Vreau ca publicul meu să (înțeleagă și să aprecieze Sturgis Motorcycle Rally și poate să se gândească la modul în care așa ceva ar putea funcționa bine în comunitatea noastră).

• Ton: Tonul meu față de cititorii mei va fi (informal, dar informativ și, uneori, plin de umor, pentru a se potrivi cu nebunia Sturgis Motorcycle Rally).

Concluzii

• Când finalizați o sarcină de clasă, instructorul dvs. va dicta adesea o formă de scris obligatorie. Când vă puteți alege propria formă de scris, ar trebui să alegeți o formă care credeți că ar funcționa cel mai bine pentru scrisul planificat.

• Înțelegerea audienței vă permite să evaluați nivelul de informații pe care ar trebui să-l furnizați, să alegeți un ton pe care doriți să îl utilizați și să decideți abordarea pe care doriți să o adoptați.

• Scopurile dvs. pentru a scrie includ ceea ce vreți să învățați despre propriul dvs. mesaj, cum vreți ca publicul să vă primească mesajul, și tipul de relație de lucru pe care vreți să o stabiliți cu publicul dvs.

Sursa:  Writers’ Handbook, sub licență CC BY-NC-SA 3.0

Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu, Articol oferit sub licență CC BY-NC-SA 3.0