Coada

tail1

O familie de șobolani trăia într-o pivniță plină de mărfuri.

Șobolanii se simțeau acolo foarte bine, pentru că erau multe lucruri bune de mâncat, mai ales săpun și lumânări.

Erau acolo, de asemenea, butoaie și mai mari și mai mici. Nu se știa ce conțineau. Dar într-o zi mama Șobolan a descoperit un butoi al cărui dop fusese îndepărtat. Ea a mirosit, apoi ș-a băgat coada în butoi și a retras-o pentru a gusta.

Ce noroc!” a exclamat ea: ”Acesta este sirop de coacăze. Repede, dragii mei, răsfățați-vă!

Dar șobonaii cei mici alunecae pe burta butoiului și nu puteau ajunge în partea de sus. Rămași jos, au plâns de supărare și lăcomie.

Atunci mama Șobolan a avut o idee. A plonjat din nou coada în butoi; apoi, atunci când coada a fost bine înmuiată în sirop, a fugit la marginea butoiului și, întorcându-se, a lăsat-o să atârne.

Șobolanii cei mici, ridicându-se pe picioarele din spate, reușiră să ajungă la coadă, și fiecare pe rând a lins vârful cozii, le fel ca pe o bomboană.

De douăzeci de ori, de o sută de ori, mama Șobolan s-a plimbat de la gura butoiului la marginea acestuia. În doar câteva zile el era pe jumătate gol, iar coada mamei Șobolan nu mai era suficient de lungă pentru a absorbi ceea ce mai rămăsese din sirop.

Dar ceva mai departe se găsea un alt butoi mai mic care era pe jumătate desfăcut.

Va fi mai comod“, își spuse mama Șobolan.

Și, fără a-și lua precauția de a mirosi, își înmuie coada până la fundul butoiașului.

Dar când a încercat să o scoată, a scos un strigăt de durere. Coada ei nu a mai ieșit, fusese lipită, prinsă într-un butoi cu lipici.

tail2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *