Confidențialitatea, fungibilitatea și scalabilitatea Bitcoin

Confidențialitate

Bitcoin este un pseudonim, ceea ce înseamnă că fondurile nu sunt legate de entitățile din lumea reală, ci mai degrabă de adresele bitcoin. Proprietarii adreselor bitcoin nu sunt identificați în mod explicit, însă toate tranzacțiile din bloc sunt publice. În plus, tranzacțiile pot fi legate de persoane fizice și societăți prin „idiomuri de utilizare” (de exemplu, tranzacțiile care cheltuiesc monede din mai multe intrări indică faptul că intrările pot avea un proprietar comun) și coroborarea datelor tranzacțiilor publice cu informații cunoscute despre proprietarii anumitor adrese. În plus, la schimburile de bitcoin, în care bitcoin se tranzacționează cu valute tradiționale, se poate solicita prin lege să se culeagă informații personale.

Pentru a spori confidențialitatea financiară, se poate genera o nouă adresă bitcoin pentru fiecare tranzacție. De exemplu, portofelele deterministe ierarhice generează „adrese de rulare” pseudoaleatorii pentru fiecare tranzacție dintr-un singur germen, în timp ce necesită doar o singură parolă de acces pentru a fi memorată pentru a recupera toate cheile private corespunzătoare. Cercetătorii de la universitățile din Stanford și Concordia au arătat, de asemenea, că schimburile de bitcoin și alte entități pot dovedi active, datorii și solvabilitate fără a-și dezvălui adresele folosind dovezi de cunoaștere zero. „Bulletproofs”, o versiune a Tranzacțiilor Confidențiale propuse de Greg Maxwell, a fost testată de profesorul Dan Boneh de la Stanford. S-au propus și alte soluții, cum ar fi Merkelized Abstract Syntax Trees (MAST), pay-to-script-hash (P2SH) cu MERKLE-BRANCH-VERIFY și ”Tail Call Execution Semantics”, pentru a siporta contracte smart private.

Fungibilitate

Portofelele și software-ul similar manipulează tehnic toți bitcoinii ca echivalenți, stabilind nivelul de bază al fungibilității. Cercetătorii au subliniat că istoria fiecărui bitcoin este înregistrată și disponibilă publicului în registrul de blocuri și că unii utilizatori pot refuza să accepte bitcoin provenite din tranzacții controversate, ceea ce ar dăuna funcționalității lui bitcoin.

Scalabilitate

Blocurile în blockchain au fost inițial limitate la dimensiunea de 32 megabytes. Limita de dimensiune a blocului de un megabyte a fost introdusă de Satoshi Nakamoto în 2010. În cele din urmă, limita de dimensiune a blocului de un megabyte a creat probleme de procesare a tranzacțiilor, cum ar fi creșterea taxelor de tranzacție și procesarea întârziată a tranzacțiilor.

La 24 august 2017 (la blocul 481, 824), Segregated Witness (SegWit) a intrat în viață. Tranzacțiile conțin anumite date care sunt folosite numai pentru a verifica tranzacția și nu influențează altfel mișcarea monedelor. SegWit a introdus un nou format de tranzacție care a mutat aceste date într-un câmp nou într-un mod retro-compatibil. Datele segregate, așa-numitul martor, nu sunt trimise la noduri non-SegWit și, prin urmare, nu fac parte din blocul de blockchain, așa cum este văzut de nodurile moștenite. Acest lucru scade dimensiunea tranzacției medii în vizualizarea unor astfel de noduri, mărind astfel mărimea blocului fără a suferi furca hard implicată de alte propuneri de creștere a mărimii blocurilor. Astfel, capacitatea reală a blocurilor depinde de raportul tranzacțiilor SegWit din bloc și de raportul dintre datele de semnătură. Pe baza estimărilor, dacă raportul tranzacțiilor SegWit este de 50%, capacitatea blocului poate fi de 1,25 megabytes. Potrivit lui Hoenicke, dacă se utilizează adrese SegWit native din versiunea Bitcoin Core 0.16.0, iar adoptarea SegWit atinge 90% până la 95%, este posibilă o dimensiune de bloc de până la 1,8 megaocteți.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)