(Boabe de cafea necoapte în Valea Araku, India, Sursa: Amartyabag, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Unripe_Araku_Coffee.jpg, CC BY-SA 3.0)
Metoda tradiţională de plantare a cafelei este de a plasa 20 de seminţe în fiecare gaură la începutul sezonului ploios. Prin această metodă se pierde circa 50% din potenţialul seminţelor, aproximativ jumătate nu reuşesc să înmugurească. O metodă mai eficientă de cultivare a cafelei este folosită în Brazilia, respectiv creşterea de puieţi în pepiniere, care sunt apoi plantaţi în exterior după şase până la douăsprezece luni. Cafeaua este adesea cultivată întrepătruns cu culturi alimentare, cum ar fi porumb, fasole, sau orez, în primii ani de cultivare, pentru ca fermierii să se familiarizeze cu cerinţele sale.
Dintre cele două specii principale cultivate, cafeaua arabica este în general mai apreciată de cultivatori decât cafea robusta. Robusta tinde să fie amară şi este mai puţin aromată, dar este mai rezistentă decât arabica. Din aceste motive, aproximativ trei sferturi de cafea cultivate la nivel mondial este arabica. Tulpinile de robusta conţin, de asemenea, aproximativ 40-50% mai multa cofeină decât arabica. Din acest motiv, este folosită ca un substitut ieftin pentru arabica în multe amestecuri de cafea comerciale. Seminţele de robusta de calitate sunt utilizate în espresso italian tradiţional, pentru a oferi un gust desăvârşit şi o spumă mai bună (cunoscută sub numele de cremă).
(Un fermier cultivând cafea în mediul rural, Brazilia)
Robusta este mai puţin predispusă la boli decât arabica, şi poate fi cultivată la altitudini mai joase şi climă mai caldă, unde arabica nu ar rezista. Tulpina robusta a fost prima colectată în anul 1890, de la râul Lomani, un afluent al fluviului Congo, şi a fost transmisă din Zair (acum Republica Democrată Congo) la Bruxelles, la Java, în jurul anului 1900. Din Java, răspândirea în continuare a cafelei a dus la înfiinţarea de plantaţii robusta în multe ţări. În special datorită răspândirii bolii rugina frunzelor (Hemileia vastatrix), la care arabica este vulnerabilă, s-a grăbit gradul de utilizare al robustei, mai rezistentă. Rugina de frunze la cafea se găseşte în aproape toate ţările care produc cafea.
Peste 900 de specii de insecte au fost înregistrate ca dăunători ai plantei de cafea din întreaga lume. Dintre acestea, peste o treime sunt gândaci, iar peste un sfert sunt insecte. Aproximativ 20 de specii de nematozi, 9 specii de acarieni, şi mai mulţi melci atacă, de asemenea, culturile. Păsările şi rozătoarele mâncau, uneori, fructele sălbatice de cafea, dar impactul lor este minor în comparaţie cu nevertebratele. În general, arabica este mai sensibilă la atacul nevertebratelor. Fiecare parte a plantei de cafea este asaltată de diferite animale. Nematozi atacă rădăcinile, iar gândacii îşi fac vizuină în tulpini şi materialele lemnoase. Frunza este atacată de peste 100 de specii de larve (omizi), de fluturi şi molii.
Pulverizarea în masă de insecticide s-a dovedit adesea dezastruoasă, întrucât prădătorii dăunătorilor sunt mai sensibili decât dăunătorii înşişi. În schimb, s-a dezvoltat gestionarea integrată a dăunătorilor, folosind tehnici precum tratamentul ţintit pe dăunători, şi gestionarea mediului de cultură departe de condiţiile favorizante pentru dăunători.
Efecte ecologice
(Un copac Coffea arabica înflorit într-o plantație din Brazilia, Sursa: FCRebelo, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Coffee_Flowers_Show.jpg, CC BY-SA 3.0)
Inițial, cultivarea cafelei a fost făcută în umbra copacilor care ofereau un habitat pentru multe animale și insecte. Resturile de arbori forestieri erau folosite în acest scop, dar erau plantate în acest scop și multe specii, inclusiv copacii leguminoși din familiile Acacia, Albizia, Cassia, Erythrina, Gliricidia, Inga și Leucaena, precum și plante neleguminoase de fixare a azotului din familia Casuarina, și stejarul mătăsos Grevillea robusta.
Această metodă este cunoscută sub denumirea de metoda tradițională în umbră sau „creșeterea în umbră”. Începând din anii 1970, mulți fermieri au apelat la metode proprii de producție prin cultivarea la soare, în care cafeaua este cultivată în rânduri sub plin soare, umbrită puțin sau deloc de pădure. Acest lucru face ca fructele de cafea să se coacă mai rapid și arbuști să producă cu randamente mai mari, dar necesită defrișarea arborilor și utilizarea sporită a îngrășămintelor și a pesticidelor, care dăunează mediului și cauzează probleme de sănătate.
Plantele de cafea neumbrite cultivate cu îngrășământe dau cea mai multă cafea, cu toate că din culturile nefertilizate umbrite, în general, se obține mai multă cafea decât din culturile nefertilizate neumbrite: răspunsul la îngrășământ este mult mai mare în plin soare. Deși în producția tradițională de cafea fructele se coc mai lent și au randamente mai mici, calitatea cafelei este considerată superioară. În plus, metoda tradițională umbrită oferă un habitat pentru mai multe specii de animale sălbatice. Susținătorii cultivării umbrite spun că problemele de mediu, cum ar fi defrișarea, poluarea cu pesticide, distrugerea habitatului și a solului și degradarea apei, sunt efectele secundare ale practicilor utilizate în cazul cultivării la soare.
Asociația Americană a Păsărilor, Centrul Smithsonian pentru Păsări Migratoare, Fundația Națională pentru Ziua Arborilor și Alianța pentru Reîmpăduriri au condus o campanie pentru cultivarea umbrită și cafea organică, care poate fi recoltată în mod durabil. Sistemele de cultivare umbrită a cafelei prezintă o mai mare biodiversitate decât sistemele complete la soare.
O altă problemă în ceea ce privește cafeaua este utilizarea apei. Este nevoie de aproximativ 140 de litri de apă pentru a crește boabele de cafea necesare pentru a produce o ceașcă de cafea, iar cafeaua este adesea cultivată în țările în care există un deficit de apă, cum ar fi Etiopia.
Zațul de cafea poate fi folosit pentru compostare sau ca mulci. El este în mod special apreciat de viermi și plantele iubitoare de acid, cum ar fi afinele. Unele magazine de cafea comerciale desfășoară campanii pentru o mai bună utilizare a acestor resturi de cafea, precum proiectul „Zaț pentru grădina ta” și inițiativa comunitară ”Din pământ în pământ” ale lui Starbucks.
Experții au avertizat că schimbările climatice pot avea un impact semnificativ asupra randamentelor de cafea în câteva decenii. Un studiu realizat de Kew Royal Botanic Gardens a concluzionat că încălzirea globală amenință diversitatea genetică a plantelor Arabica din Etiopia și țările din jur.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
(Include text tradus din din Wikipedia)
Lasă un răspuns