Home » Articole » RO » Educaţie » Cercetarea științifică » Cum funcționează gândirea critică în scrierea unei lucrări științifice

Cum funcționează gândirea critică în scrierea unei lucrări științifice

Obiective de studiu

  1. Afli cum și de ce funcționează gândirea critică.
  2. Înțelegi elementele creative și constructive ale gândirii critice.
  3. Adaugi la listă întrebări productive care pot fi adresate despre texte.

„Gândirea critică” a fost o frază obișnuită în educație de mai bine de un sfert de secol, dar poate fi un concept alunecos de definit. Poate pentru că „critic” este un adjectiv cu anumite conotații negative (de exemplu, „Nu trebuie să fii atât de critic” sau „Toată lumea este critică”), oamenii cred uneori că gândirea critică este un exercițiu de depistare a erorilor sau că nu există nimic creativ despre asta. Dar în definită corectă și deplină, gândirea critică este de fapt o condiție prealabilă pentru creativitate.

Gânditorii critici iau în considerare mai multe laturi ale unei probleme înainte de a alege părțile. Au tendința de a pune întrebări în loc să accepte tot ce aud sau citesc și știu că răspunsurile adesea nu fac decât să deschidă mai multe linii de anchetă. Gânditorii critici citesc printre rânduri în loc să citească doar la valoarea nominală și dezvoltă, de asemenea, un sentiment acut al modului în care funcționează propriile minți. Gânditorii critici recunosc că o mare parte din informațiile pe care le citesc și le aud sunt o combinație de fapte și opinii. Pentru a avea succes la facultate, va trebui să înveți să faci diferența între fapt și opinie prin logică, întrebări și verificări.

Faptele sunt informații pe care le poți verifica drept adevărate. Opiniile sunt puncte de vedere sau convingeri personale care pot avea, de fapt, foarte puține temeiuri. Întrucât opiniile sunt adesea prezentate ca și cum ar fi fapte, pot fi dificil de recunoscut ca opinii. Acolo gânditorii critici tind să continue să pună întrebări. Nu este suficient să punem la îndoială doar materialul evident opinat dintr-un text. Gânditorii critici își dezvoltă obiceiul de a supune toate enunțurile textuale la o întreagă constelație de întrebări despre vorbitor (sau scriitor), publicul vizat, declarația în sine și relevanța acesteia.

Luând în considerare vorbitorul:

  • Cine face această afirmație?
  • Care sunt afilierile vorbitorului?
  • De unde știe vorbitorul adevărul acestei afirmații?

Luând în considerare publicul:

  • Cui i se adresează această declarație?
  • Ce ar putea conecta vorbitorul declarației cu publicul vizat?
  • Ar considera toți oamenii această afirmație ca fiind adevărată?

Având în vedere afirmația:

  • Poate fi dovedită această afirmație?
  • Va fi adevărată această afirmație și mâine sau anul viitor?
  • Dacă această afirmație este adevărată, ce altceva ar putea fi adevărat?
  • Există alte interpretări posibile ale faptelor în spatele acestei afirmații?

Având în vedere relevanța:

  • Ce diferență face această afirmație?
  • Cui îi pasă (și cui ar trebui să-i pese)?
  • Și ce dacă? De ce acum? Ce urmeaza?

Scriitorii pornesc în mod natural de la câteva ipoteze de bază. Fără un punct de plecare, un scriitor nu ar avea cum să înceapă să scrie. În calitate de cititor, trebuie să puteți identifica presupunerile pe care le face un scriitor și apoi să judecați dacă aceste presupuneri trebuie sau nu să fie contestate sau puse la îndoială. În calitate de cititor activ, trebuie să recunoașteți că atât scriitorii, cât și cititorii fac presupuneri pe măsură ce negociază sensul oricărui text. Un proces bun pentru a descoperi ipoteze este să încerci să gândești înapoi pornund de la text. Obișnuiește-te să te întrebi: „Pentru a face această declarație, ce altceva trebuie să creadă acest scriitor?”

Indiferent dacă recunoști sau nu, ai și tu părtiniri și preconcepții pe care îți bazezi multe decizii. Aceste prejudecăți și preconcepții formează un ecran sau un obiectiv prin care vezi lumea ta. Tendințele și preconcepțiile sunt dezvoltate din experiențele și influențele vieții tale. În calitate de gânditor critic care ia în considerare toate aspectele unei probleme, trebuie să îți identifici pozițiile personale și să le supui controlului.

Așa cum trebuie să descoperi ipotezele – cele ale scriitorului, precum și ale tale ca cititor – pentru a surprinde cu adevărat ceea ce citeșt, trebuie să examinezi și ipotezele care stau la baza scrierii tale. Și trebuie să fii pregătit să faci acest lucru pe tot parcursul procesului de scriere; o astfel de autointerogare poate fi, de fapt, o strategie puternică pentru revizuire.

Concluzii

  • Departe de a fi o activitate negativă sau distructivă, gândirea critică este de fapt fundamentul gândirii creative, constructive.
  • Gânditorii critici iau în considerare mai multe laturi ale problemelor, înainte de a ajunge la o judecată. Ei trebuie să ia în considerare cu atenție sursa, audiența și relevanța oricărei afirmații, făcând un efort special pentru a distinge faptul de opinie în declarația însăși.
  • Tendințele și preconcepțiile sunt idei bazate pe experiențe de viață și sunt componente comune ale aproape tot ceea ce spui, auzi sau citești.

Sursa:  Writers’ Handbook, sub licență CC BY-NC-SA 3.0

Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu, Articol oferit sub licență CC BY-NC-SA 3.0

Moarte cerebrală
Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Aspecte psihologice

Filmul lui Tarkovski este o “dramă a durerii și a redresării parțiale” concentrată asupra psihologiei echipajului stației de pe Solaris. Tarkovski a dorit astfel să abordeze mai profund emoțional și intelectual genul științifico-fantastic, considerat de el ca fiind superficial. Filmul … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0,00 Adaugă în coș
Sir Isaac Newton (1643-1727)
Newton’s action at a distance – Different views

Different authors have attempted to clarify the aspects of remote action and God’s involvement on the basis of textual investigations, mainly from the Mathematical Principles of Natural Philosophy, (Newton, 1999b) Newton’s correspondence with Richard Bentley (1692/93), (Bentley 1693) and Queries … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0,00 Adaugă în coș
Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Tehnica cinematografică
Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Tehnica cinematografică

Tarkovsky a dezvoltat o teorie a cinematografiei pe care a numit-o “sculptarea în timp”. Prin aceasta el a vrut să evidențieze caracteristica unică a cinematografiei ca mediu, aceea de aborda experiența noastră despre timp și de a o modifica. Filmul … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0,00 Adaugă în coș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *