Telelucrul, ca un mod nou de lucru, nu e scutit de unele dezavantaje şi obstacole.
Pentru angajaţi, dezavantajele potenţiale:
- Problemele de natură tehnică: este necesar un loc de muncă şi un echipament adecvat, precum şi asistenţă pentru rezolvarea micilor probleme tehnice care apar;
- Aspectele legislative: nu sunt totdeauna clare, de pildă ce taxe şi impozite trebuie plătite (de patron, de angajat). Există şi probleme de tip protecţia muncii, asigurarea de sănătate, etc.;
- Dezavantaje economice:
- Anumite firme tind să plătească telelucratorii mai slab decat pe cei care efectuează activităţi similare la “sediu”;
- Trebuie sa cheltuie mai multi bani pentru
- Decorarea/finisarea biroului de lucru;
- Suplimentarea sau imbunatatirea sistemului de iluminat;
- Linii telefonice suplimentare;
- Costul calculatoarelor si a echipamentelor aferente, inclusiv software;
- Asigurari suplimentare;
- Imbunatatiri la sistemul de acces al biroului de lucru;
- Mobilier de lucru;
- Plata unor permise si taxe locale.
- Dar problemele pot fi şi de natură socială şi emoţională:
- Izolarea, marginalizarea şi lipsa informaţiilor privind viaţa companiei şi „jocurile” de putere, ceea ce poate reduce şansa de valorificare a unor noi oportunităţi, a unor posibile promovări;
- Modificarea obiceiurilor personale şi de familie;
- Pericolul, mai ales pentru femei, de a lucra aproape dublu şi de a se izola de familie;
- Limitarea interacţiunii normale cu colegii de la locul de muncă;
- Riscul de a dedica prea mult timp muncii;
- Riscul izolării profesionale;
- Pierderea subventiilor sociale din partea firmei;
- Pierderea subventiilor publice.
Telelucrul modifică fundamental modelul de activitate tradiţional, bazat pe contiguitatea spaţială, conlocuire, prezenţă şi vizibilitate, schimbă rolurile şi conceptele organizatorice şi manageriale, ceea ce poate da sentimentul de a fi rupt de restul lumii.
Dezavantaje potenţiale pentru firme:
- Probleme manageriale:
- Accesibilitatea angajatilor („Unde sunt cand ai nevoie de ei?”
- Pierderea controlului („Daca nu ii pot vedea, nu ii pot controla”)
- Reducerea productivitatii („Nu cumva ei privesc la TV in loc sa lucreze?”);
- Probleme de securitate („Daca imi sterg bazele de date si strica fisierele atunci cand intra pe Internet?”);
- Fluxul informational;
- Pierderea contactului cu clientii;
- Dificultăţi de comunicare;
- Probleme de motivare şi disciplină;
- Dificultatea organizării de şedinţe operative;
- Indepărtarea telelucratorrilor de obiectivele şi cultura organizaţiei;
- Evaluarea la termene mai scurte a personalului;
- Costuri suplimentare de perfecţionare a personalului;
- Costuri mai mari pentru siguranţa echipamentelor, programelor şi comunicaţiilor.
Principala problemă constă în pierderea controlului în sens larg.
Pentru sindicate, pericolul este pierderea contactului cu membrii lor, iar posibilitatea acestora de a participa la viaţa sindicală şi de a fi mobilizaţi pentru acţiuni revendicative scade mult, ceea ce poate conduce la apariţia sentimentului de inutilitate a uniunilor sindicale, situaţie greu de acceptat de liderii acestora.
Sindicatele au expus, în 1993, următoarele cerinţe:
- Acceptarea voluntară a activităţii în sistem telelucru;
- Acordarea statutului de salariat telelucrătorului, cu toate drepturile aferente;
- Salarii şi toate celelalte drepturi la fel ca pentru angajaţii de la sediu;
- Posibilitatea de a-şi întâlni cu regularitate colegii şi şefii;
- Acces liber la poşta electronică şi telefon pentru legături reciproce;
- Responsabilitatea managerilor de a se afla în contact, cu regularitate, cu personalul angajat;
- Includerea în programe de dezvoltare profesională;
- Intreţinerea şi înlocuirea echipamentelor, la fel ca în sediul central, suportate de întreprindere;
- Răspunderea patronilor pentru sănatatea teleworkerilor şi pentru protecţia muncii.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
Lasă un răspuns