Colţ de interior cu vatră, Cireşu
In cadrul locuinţelor ţărăneşti cu două sau chiar cu trei încăperi, cele mai răspândite în judeţul Mehedinţi, funcţiile camerelor sunt multiple. Astfel, tinda sau ,,la foc” cum se numeşte în sud, în care se află vatra, serveşte ca bucătărie, cameră diurnă, loc pentru servit masa, cămară, iar în trecut aici stăteau cloştile şi puii. A doua cameră era folosită pentru dormit, pentru petrecerea timpului în sezonul de iarnă, pentru primit oaspeţi, pentru ţesut etc.
Organizarea interiorului este în raport direct cu funcţiile încăperilor respective. Aceste funcţii sunt legate de planul casei şi au o importanţă deosebită, deoarece determină conţinutul şi modul de organizare a pieselor componente. De numărul încăperilor şi destinaţia lor depinde modul în care sunt repartizate atât obiectele cu caracter funcţional cât şi cele cu caracter decorativ, constatând că diversificarea planurilor de locuinţă aduce cu sine schimbarea interiorului. Pe măsura diversificării planurilor de locuinţă apar încăperile unifuncţionale — bucătărie, sufragerie, dormitor, baie şi odată cu acestea simplificarea organizării prin eliminarea obiectelor care devin inutile. Cu toate acestea, chiar în cadrul locuinţelor cu două încăperi sau cu trei încăperi, unde structura organizării este extrem de unitară pe toată întinderea judeţului, putând fi cuprinsă în două „modele” : a) casa cu pat în continuarea sobei şi laviţei dispuse în unghi ; b) casa cu paturi dispuse paralel şi masa înaltă în dreptul ferestrei; există diferenţieri apreciabile în ceea ce priveşte aranjarea pieselor de mobilier mărunt şi a textilelor, al concepţiei decorative.
Preocuparea omului de a-şi amenaja spaţiul de locuit conform cerinţelor lui practice şi estetice se poate urmări constant pe toată perioada pentru care există urme materiale. Ea se manifestă într-un proces neîntrerupt în care îmbinarea funcţionalului cu frumosul a avut loc în raport de condiţiile economice şi sociale, dar şi de capacitatea creatoare a fiecăruia. Plecând de la câteva elemente strict necesare, interiorul a evoluat, piesele de mobilier şi ţesăturile ele casă devenind tot mai mult şi obiecte cu caracter artistic, ajungând să formeze ansambluri care reflectă, ca şi arhitectura, stilul unei epoci.
În acest proces de continuă perfecţionare tehnică şi de maturizare artistică s-au produs în cadrul judeţului anumite diferenţieri, reprezentând mai multe căi de evoluţie, în funcţie de condiţiile specifice, de păturile sociale care le utilizează, ajungând treptat la două categorii mari de interioare şi anume, cele amenajate pe linia tradiţională şi cele care inaugurează în mediul rural aranjamentele specifice oraşului. Având iniţial câteva elemente comune, tradiţionale, evoluţia interioarelor a decurs de la un moment dat paralel în diferitele straturi sociale, raportul dintre cele două sisteme de organizare rămânând însă cel de permanentă interdependenţă.
Lăsând la o parte aspectele mai puţin esenţiale cauzate de situarea geografică, de gustul fiecărei familii sau de influenţele inerente din zonele de interferenţă, unde se simte un oarecare amestec, sub aspect decorativ interiorul locuinţei apare diferenţiat.
Căldare de aramă, Vânju Mare
În subzona nordică interiorul este mai simplu iar elementele de podoabă mai puţine în comparaţie cu cele din sud.
Dintre obiectele de interior cu funcţie decorativă se remarcă în mod deosebit lăzile de zestre aşezate pe pat, la unul din capete, ca şi tronurile pentru mălai, lucrate în vechime chiar in cadrul gospodăriei, iar mai târziu de meşteri specializaţi din satele Cloşani, Motru-Sec sau Baia de Aramă.
Decorul lăzilor, format din combinaţii de linii drepte şi curbe în care intervin uneori şi culorile — roşu şi negru — constituie o adevărată podoabă a casei. Prin aşezarea lăzii pe pat, aproape de nivelul ochiului, motivele apar imediat, atrăgând privirea.
Într-unele sate se simte în decorul scoarţelor coloritul cald, specific subzonei de sud. Motivele decorative sunt mai bogate. Astfel, în satele Sişeşti şi Ilovăţ, apare frecvent motivul călăreţului încadrat în benzi terminale la capetele scoarţelor. Tot aici se întâlnesc şi compoziţii decorative mai evoluate, cu motive dispuse pe fond monocrom, încadrate de chenar.
Ţesăturile de casă fac notă comună cu sobrietatea întregului interior. Păturile clin lină sau păr de capră, ţesute în carouri sau dungi alb cu negru, erau folosite pentru acoperit paturile sau pentru învelit. Scoarţele din lână decorate în dungi cu o policromie mai vie, în care intervin culorile roşu, alb, verde şi negru, cu alesături geometrice din loc în loc, se folosesc numai în zile de sărbătoare pe pat sau pe peretele clin dreptul patului. Teancul de ţesături de la capătul patului este şi el mai puţin înalt.
Centrul decorativ din cadrul interiorului îl formează colţul cu patul, în zilele de lucru el este acoperit cu o pătură sau cu un ţol ; pe peretele din dreptul patului se aşează o foaie de scoarţă în dungi, iar pe culme câteva piese de îmbrăcăminte ; în zilele de sărbătoare acest colţ devine mai colorat prin folosirea scoarţelor şi a pieselor de port scoase clin ladă spre a fi puse pe culme. Această pată de culoare tensionează aspectul întregului interior, în general sobru, în care predomină culorile închise ale lemnului de la plafon şi al mobilierului.
În cadrul interiorului cu paturile aşezate paralel, pereţii sunt acoperiţi cu scoarţe din dreptul plafonului până jos.
Masa rotundă, cu trei picioare, nu are un loc fix în cadrul acestui interior, fiind aşezată atunci când este nevoie într-un spaţiu liber, iar peste zi rezemată de perete.
Masa înaltă, având locul între cele două paturi, în dreptul ferestrei, a fost întrebuinţată mai întâi numai în camera de oaspeţi. Ea a intrat practic în uz abia după înlocuirea vetrei pentru prepararea alimentelor, printr-o maşină de gătit sau o sobă de cărămidă cu plită.
La acest ,,model” de interior, culmea pentru haine, ca mod de împodobire, este scoasă din uz.
Ţesăturile din bumbac n-au avut o prea largă întrebuinţare în părţile nordice ale judeţului, unde se folosea cu precădere cânepa. Un singur ştergar cu alesături în roşu şi negru dispuse la ambele capete era folosit pentru împodobirea icoanei pictate pe lemn. Moda ştergarelor s-a generalizat în cadrul interiorului cu scoarţe pe perete, numărul lor ajungând însă la cel mult trei, patru, într-o încăpere.
Ca o confirmare a legăturilor strânse cu aşezările bănăţene de dincolo de Cerna, întâlnim în aceste interioare şi leagănul pentru copil executat din scoarţă de copac, care stă agăţat de un belciug fixat în plafon.
În podurile caselor se întâlnesc adesea şi recipiente lucrate din trunchi de copac, golit la mijloc, având la un capăt un capac aplicat. Aceste tipuri de vase cunoscute şi de vikingi au avut o arie largă de răspândire care se întinde de la Pirinei şi Alpi, ajungând până la lanţul Munţilor Carpaţi. In Mehedinţi ele sunt mai răspândite în satele de munte : Izverna, Cireşu, Podeni, Prejna, Ponoarele, Rudina, Bala.
În subzona ce
ntrală şi cea sudică specificitatea interiorului se manifestă printr-un număr mai mare de ţesături decorative şi printr-o notă de voioşie accentuată, pe care o dau culorile vii ale ţesăturilor.
Mobilierul din aceste interioare este scund, format din paturi şi laviţe, mese rotunda şi scaune de aceleaşi dimensiuni. Acest gen de mobilier, considerat a fi exclusiv de tradiţie orientală are, însă, o veche tradiţie în Câmpia Dunării aşa cum rezultă din săpăturile arheologice. Câteva piese din lut, păstrate din neolitic, aparţinând culturii Gumelniţa — scaune cu patru picioare cu platformă pătrată şi o masă rotundă cu cinci picioare, de dimensiuni miniaturale — ne lasă să întrezărim forma pieselor de mobilier din acea vreme.
Prezenţa patului din pământ bătut în locuinţa din Oltenia este de asemenea atestată pentru secolul al XVIII-lea de săpăturile arheologice efectuate în 1957 la Cruşovu.
Dacă mobilierul din această zonă are, în general, forme simple, servind din punct de vedere decorativ ca platforme de expunere a textilelor, lada de zestre a avut şi aici un important rol estetic. Provenind din centrele meşteşugăreşti ale Mehedinţiului, dar şi din Gorj sau Vâlcea, venite pe calea schimburilor de cereale, aceste lăzi decorate cu motive geometrice în forme foarte variate n-au lipsit din nici o casă ţărănească în tot cursul secolului al XIX-lea.
In ultimele două decade ale acestui secol şi mai ales în primele decenii ale secolului următor, în cadrul mobilierului a apărut lada de zestre pictată, de factură braşovenească sau tapetată cu hârtie pictată în culori violente. Provenite iniţial din centrele transilvănene, treptat, ele au început să se lucreze în centrele urbane ale judeţului, mai ales în cele din apropierea Dunării sau la Craiova, de unde se desfăceau prin târguri.
Lada pictată îşi menţine locul de la capătul patului iar lada cu crestături este folosită în continuare ca tron pentru mălai, aşezată în tindă. Teancul cu ţesături aşezat deasupra lăzii pictate este acoperit cu ,,făţoaia de ladă” sau „masa de ladă”, un fel de cearceaf din bumbac cu dantelă croşetată pe margini.
Ladă de zestre cu crestături, Bala
În interioarele ţărăneşti din această parte a Mehedinţiului, centrul de greutate sub aspect decorativ îl constituie colţul cu patul. Aici se adună laolaltă cele mai multe ţesături cu caracter decorativ. Pe patul aşternut în trecut cu o rogojină se aşează o scoarţă cu dungi şi motive geometrice sau vegetale alese. Pe pereţii din dreptul patului sunt aşezate scoarţe lucrate în acelaşi stil, peste care se agaţă în cuie două sau trei ştergare din bumbac sau borangic, înnodate la mijloc, cu capetele lăsate să cadă liber în jos.
Pe pat, împrejurul pereţilor, patru-cinci căpătâie din lână ţesută de asemenea cu ciungi şi alesături ca şi teancul de scoarţe intercalate de căpătâie, aşezat pe lada de zestre, completează acest ansamblu extern decorativ. Aşa cum se observă în cadrul acestui interior, se simte o preferinţă pentru culoare. Spaţiile albe ale peretelui văruit în alb au numai menirea să pună mai mult în valoare cromatica vie a scoarţelor. Ţesăturile acoperă patul şi peretele clin dreptul lui, îmbrăcându-1 până la plafon, deoarece aici nu se mai păstrează culmea cu haine.
Ca o compensare, creşte numărul ţesăturilor din bumbac, respectiv al ştergarelor care se aşează împrejurul pereţilor ca în zonele Dolj sau Romanaţi. Dealtfel, întregul aspect al interioarelor din sudul zonei Mehedinţi aminteşte de restul Câmpiei oltene.
Urmărind modul în care a evoluat concepţia decorativă cu privire la interiorul locuinţei în judeţul Mehedinţi, constatăm, mai întâi, pentru secolul al XVIII-lea, o mare simplitate. Acest fapt este explicabil dacă ne gândim că încăperile scunde cu ferestre foarte mici, uneori acoperite cu „borf de oaie”, nu ofereau condiţii pentru expunerea obiectelor cu caracter ornamental. La aceasta se adaugă şi faptul că fibrele vegetale cele mai răspândite în epoca respectivă erau cânepa şi inul, iar majoritatea culorilor obţinute din plante aveau tonuri pastelate.
Casă din Butoieşti
Dezvoltarea planurilor de locuinţă şi odată cu aceasta creşterea spaţiului care putea fi afectat decoraţiunilor interioare, introducerea unor materiale noi — arniciul colorat, bumbacul, borangicul — au avut un efect pozitiv asupra interiorului, în acest sens se poate afirma că „stilurile decorative” în Mehedinţi s-au conturat abia în cursul secolului al XVIII-lea, pentru a se îmbogăţi în primele decenii ale secolului al XIX-lea cu noi obiecte. Această perioadă de înflorire a artei populare mehedinţene în general, se manifestă şi în cadrul interiorului, prin crearea celor mai unitare ansambluri pe care avem posibilitatea să le cunoaştem astăzi.
Privind în ansamblu interioarele locuinţei ţărăneşti din judeţul Mehedinţi, constatăm câteva caracteristici, care reflectă concepţia estetică a poporului nostru cu privire la locuinţă. Se poate spune că preferinţa pentru aşezarea obiectelor în frize sau pete de culoare intercalate de spaţii albe, gruparea mobilierului în colţurile încăperilor, pentru a crea un spaţiu liber în mijlocul camerei, folosirea echilibrată a obiectelor cu caracter ornamental, preocuparea pentru crearea unei ambianţe plăcute, sunt specifice poporului nostru, indiferent de particularităţile zonale.
Către sfârşitul secolului al XIX-lea, dar mai ales la începutul secolului nostru, conţinutul universului cristalizat din punct de vedere al vizualităţii se schimbă, în interiorul locuinţei ţărăneşti încep să apară o serie de obiecte cu caracter meşteşugăresc — orăşenesc sau industrial — care, aproape distonează cu ansamblul tradiţional. Se folosesc ţesături din bumbac imprimat pentru perdele şi feţe de pernă, se introduc piese de mobilier noi — scrinul, dulapul pentru haine, patul cu tăblii, obiecte de uz gospodăresc etc. Introducerea acestor obiecte şi schimbările din interiorul locuinţei ţărăneşti au loc în contextul unor transformări mult mai profunde petrecute în viaţa satului, care afectează toate aspectele — arhitectura, portul, industriile ţărăneşti, marcând apropierea civilizaţiei rurale de formele de viaţă specific urbane.
În prezent, fenomenul s-a generalizat. Construirea complexului hidroenergetic de la Porţile de Fier, construirea unor şosele mari, industrializarea judeţului şi permanenta lui dezvoltare se reflectă şi prin schimbări radicale ale locuinţelor. Planurile caselor cuprind trei-cinci încăperi cu funcţii diferenţiate. Structura interiorului nu mai poate fi încadrată în vechile modele, deoarece fiecare locuitor îşi procură mobilierul din comerţ potrivit standardului său de viaţă. Din bogata gamă de ţesături tradiţionale rămân doar acelea care se adaptează concepţiei estetice moderne cu privire la organizarea interiorului.
Transformările reflectă nivelul de viaţă crescut al locuitorilor din satele mehedinţene care înţeleg să folosească din plin avantajele industriei moderne. Rămâne ca specialiştii să pună la îndemâna industriei elementele valoroase ale tradiţiei pentru a fi folosite în obiectele care intră în mod curent în casa zilelor noastre, indiferent că se află în mediul rural sau
urban.
Colţ de interior, tindă, vasele pentru apă, Vânju Mare
Sursa: Arta populara din Mehedinti – Paul Petrescu , Georgeta Stoica , Elena Secosan , Pavel Ciobanu
Lasă un răspuns