Se înserase de ceva vreme, astfel, oamenii mari au plecat la culcare. Pe stradă puține case mai aveau lumină. Peste întunecimea pădurii din apropiere își făcu apariția o lună mare strălucitoare, perfect rotundă. Lumina ei se revărsa peste coroana pomilor, făcând umbre în iarba proaspăt cosită. Nici măcar o adiere de vânt, doar liniște, multă liniște.
Jos pe pământ, rezemat de tulpina înclinată a unui măr bătrân ședea un copil și privea peste pădure hipnotizat de strălucirea Reginei nopți. Chemarea și misterul ei îl împinse afară din casă. Senzația de fericire era prezentă în toată ființa lui. De data aceasta, aceste clipe, le savura fără să fie deranjat de vorbele sau privirile cuiva. Închise ochi încercând să simtă cu ființa.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.