Politica externă și de securitate comună a Uniunii Europene și noile paradigme ale mediului internațional de securitate (Teza de doctorat)

Motivaţia şi scopul cercetării. Începutul secolului XXI aduce o serie de metamorfoze în scena internaţională. Era multipolară şi interdependentă a debutat cu o serie de mutaţii geopolitice. Hege­monia americană nu a luat sfârşit, a stagnat datorită unor transformări sistemice dar şi a unor decizii controversate de politică externă.

În acest context, complexele de securitate sunt mai nesigure ca oricând. Xavier Raufer[1] anunţa o eră a haosului, a războaielor haotice, iar economistul Felix Guattari[2] un haosmos. Tensiunile hegemonice duc la competiţia dintre marile puteri, în acest sens profesorul Teodor Frunzeti spunea că „ierarhia, repartiţia şi echilibrul de putere sunt puse în discuţie la începutul secolului XXI”[3].

Terorismul este un flagel la adresa securităţii. Imponderabilitatea şi intangi­bi­litatea sa îl fac deosebit de periculos şi de persistent. Frica faţă de terorism este noua spaimă a începutului de secol. Filosoful politic Nikolai Berdiaev[4] credea că lumea va trăi într‑un nou Ev Mediu.   Oswald Spengler[5], istoric şi filosof german  şi Niall Ferguson[6], reputat istoric britanic, anunţau, de asemenea, sfârşitul Occiden­tului. În opinia acestor specialişti, Vestul pare epuizat şi nu mai are ce oferi.

Obiective generale. Un prim scop al cercetării noastre a fost analizarea Politicii Externe şi de Securitate Comună a Uniunii Europene în raport cu noile metamorfoze internaţionale. Dezvoltarea societăţilor a dus şi la conştientizarea pe­ri­colelor. Conflictul între societăţi s-a rezolvat întotdeauna în mod violent, iar for­ma de violenţă extremă este războiul. Războaiele care au însângerat Europa au mar­cat profund conştiinţa popoarelor europene. Apariţia pe scena istoriei a Uniunii Europene (UE) este un eve­niment unic. Pentru prima dată, un grup de state se uneş­te împotriva războiului şi pentru a face pace. Uniunea Europeană este un mo­del de succes al istoriei europene. Paul Valéry spunea că „Europa este o peninsulă a Asiei”[7]. O peninsulă culturală plină de evenimente ce au surprins istoria lumii.

O paradigmă internaţională de securitate poate modifica parţial sau total structura mediului internaţional de securitate, drept pentru care un al doilea scop principal al demersului nostru ştiinţific a fost acela de decriptare a paradigmelor de securitate, conceptualizarea paradigmei şi înţelesul acesteia. De cele mai multe ori, construcţia europeană a fost sinuoasă. De la scepticism la exaltare, de la dorinţă la neputinţă, istoria creării Europei, aşa cum o ştim astăzi, este surprin­zătoară și uneori incertă. De la primele 6 state inte­grate, până la cele 28 din prezent, s-a scurs peste o jumătate de secol. Anul 1950 rămâne anul fondării Uniunii Europene deşi în opinia multor istorici anul semnării Tratatelor de la Roma, 1957, este anul exact al înfiinţării.

Aceste scopuri generale de cercetare ştiinţifică vor fi realizate prin rezol­varea mai multor obiective particulare:

1. expunerea cadrului metodologic de analiză, bazat pe valorificarea resurselor conceptuale. Abordări teoretice dezvoltate de studiul relaţiilor internaţionale, de geopolitică, de geostrategie şi de studiile de securitate. Analizarea aplicabilităţii acestora în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comună a Uniunii Europene.
2. analizarea sintetică a paradigmelor de securitate. Înţelegerea metamorfozelor paradigmatice şi a principalelor curente ale relaţiilor internaţionale.
3. prezentarea paradigmelor în mediul internaţional de securitate. Analiza inductivă şi deductivă a acestora.
4. decriptarea obiectivă a situaţiei actuale a mediului internaţional de securitate. Posibi­li­tatea apariţiei unor noi paradigme care să explice principalele fenomene ale mediului internaţional; sistemul anarhic, lumea apolară, multipolară, inter­polară, complexele de securitate, guvernanța mondială.
5. prezentarea principalelor caracteristici ale Politicii Externe şi de Securitate Comună a Uniunii Europene.
6. analizarea Turciei ca stat-punte, vector de stabilitate pentru Europa. Schisma geostrategică a Turciei, stat puternic ancorat în vest cu un trecut înrădăcinat în est.
7. prezentarea statelor emergente şi a raporturilor cu Uniunea Europeană. Emergenţa noilor state este subliniată prin analizarea evoluţiei economice, sociale şi militare.
8. prezentarea principalelor ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi ale mediului internaţional de securitate.

Premisa de la care plecăm este că Uniunea Euro­peană şi-a dezvoltat o economie performantă, un sistem de legi bazat pe principii solide şi imuabile. De asemenea, Uniunea Europeană şi-a dezvoltat mecanisme de cooperare care să-i faciliteze atin­gerea scopurilor propuse. La un anumit moment istoric, Uniunea Europeană a fost situată între două mari puteri, cu mari eforturi a reuşit să-şi păstreze identitatea strategică, culturală şi ideologică.

Cel mai important mecanism de cooperare este reprezentat de Politica Externă şi de Securitate Comună a Uniunii Europene. Prin acest instrument, statele europene ajung la un consens pentru a-şi sublinia poziţia la nivel internaţional. Datorită acestui mecanism, Europa a fost denumită ca fiind o putere consensuală.

Paradigmele mediului internaţional de securitate şi evoluţia acestora nu au alterat coeziunea şi consensul Uniunii Europene. Ceea ce a provocat nelinişte, incertitudine politică şi strategică a fost apariţia crizei financiar-economice.

Cadrul teoretic de analiză şi metodologia cercetării.  Vom încerca să folosim o abordare care valorifică principiile epistemologice şi modelele dezvoltate mai ales de şcolile de relaţii internaţionale, de geopolitică şi din domeniul studiilor de securitate. Relaţiile internaţionale sunt un cadru de analiză ce ne oferă o variaţie de întrebări şi răspunsuri concordante cu evoluţia mediului internaţional de securitate.

Cadrele de analiză din domeniul studiilor de securitate le vom aplica în analizarea evoluţiei Uniunii Europene ca actor geopolitic în devenire. Studiile de securitate le vom folosi pentru a înţelege complexele de securitate regională şi eterogenitatea  mediului internaţional de securitate. De asemenea, principiile episte­mologice ale geopoliticii le vom aplica analizei inductive şi deductive referitoare la apariţia statelor emergente şi poziţionarea lor într-o plină evoluţie paradigmatică. O paradigmă de securitate este o teorie unitară ce oferă probleme şi soluţii cu privire la evoluţia sistemului internaţional de securitate. Vom analiza principalele para­digme ale mediului internaţional de securitate, ideile vehiculate în cadrul şcolilor de relaţii internaţionale şi abordările geopolitice şi geostrategice ale mediului internaţional de securitate.

Conceptele şi modalităţile de analiză ale studiilor de securitate vor fi utilizate, la rândul lor, pentru a prezenta şi a face explicate riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile pe care le generează actualele metamorfoze ale mediului interna­ţional de securitate.

Analizele şi elaborările teoretice, le-am dedus din surse documentare clasice sau digitale, din cărţi, dar şi din evaluarea amănunţită a mediului interna­ţional de securitate oferită de rapoarte anuale ale unor organizaţii internaţionale sau a unor centre de analiză şi prognoză privind noile metamorfoze ale sistemului internaţional de securitate.

Structura cercetării. În primul capitol, am analizat apariţia şi evoluţia Uniunii Europene. De la o înţelegere care să reducă efectele războiului şi să resusciteze pacea şi liniştea pe bătrânul continent, la o uniune politică şi monetară, Europa ne-a demonstrat că istoria nu poate învinge idealurile păcii şi ale democraţiei. Politica sa externă a fost factorul ce a coagulat Europa. Deşi a avut parte de critici, politica externă a evidenţiat rolul Uniunii Europene în această lume. Un grup de state paşnice şi democratice cu voinţă de afirmare a valorilor Europei din care nu fac parte doar democraţia şi drepturile omului. Cultura şi arta Europei constituie o bază importantă a culturii mondiale şi un fundament al noii culturi contemporane. Sincretismul cultural al Europei a fost reliefat de politica sa externă care a dorit să fie un factor de echilibru, o punte de dialog şi cooperare între marile puteri.

În al doilea capitol, am descris şi analizat conceptul de paradigmă. Am observat evoluţia paradigmelor în mediul internaţional de securitate şi am conclu­zionat că lumea se află într-o situaţie pre-paradigmatică. Suntem în plin proces de metamorfoză a paradigmelor la nivel internaţional. Contestarea lumii unipolare, apariţia lumii multipolare şi naşterea unei guvernanţe mondiale sunt paradigme pe care am încercat să le decriptăm. Am subliniat că viitorul securităţii se situează între două mari teorii, postmodernismul şi neorealismul. O lume atomizată şi un mediu internaţional interpretabil sau o lume pragmatică şi un mediu internaţional periculos, nesigur şi plin de incertitudine. Am propus naşterea unei noi teorii care să decripteze fenomenele sistemului internaţional de securitate, teoria senzorială a securităţii.

În al treilea capitol, am descris fenomenul emergenţei statelor. Emergenţa este un proces complex care reliefează apariţia unor noi centre de putere geopo­litică şi geostrategică. Statele emergente BRICs pot fi un model pentru restul statelor, un model de dezvoltare şi evoluţie pe scena internaţională. Grupul de state BRICS este un grup de state informal, o platformă de schimburi care doreşte transformarea  arhitecturii financiare şi economice la nivel global. Statele emergente , ne referim aici la grupul de state Next 11, şi statele BRICS au văzut în Uniunea Europeană un pilon de stabilitate şi de dez­voltare.

În studiul de caz, am subliniat importanţa unei punţi geopolitice între Europa şi Asia. În căutarea echilibrului şi în contextul emergenţei actorilor asiatici, Europa şi Asia au nevoie de o poartă de comunicare pentru ca incertitudinea lumii să devină mai puţin prezentă. Statul punte – Turcia poate fi  un model alternativ  de dezvoltare pentru statele arabe.

Turcia poate fi o poartă pentru democraţie în Orientul Mijlociu şi un stat care să echilibreze tensiunile geopolitice dintre Europa, Levant şi spaţiul Pontului Euxin.

[1] Geopolitician francez, autor al cărţii “Cele 13 capcane ale haosului mondial”, în care anunţă schimbări sistemice care pot da naştere unui haos în mediul internaţional de securitate.

[2] Economistul şi psihiatrul Felix Guattari, defineşte lumea în care trăim printr-o paradigmă etico-estetică, ca fiind un „haosmos”, însemnând o îmbinare între ordinea cosmosului şi dezordinea haosului. Vezi în detaliu:  Felix Guattari, Chaosmosis an ethico-aesthetic paradigm, Indiana University Press, Bloomington & Indianapolis, 1995, disponibil online la: http://monoskop.org/images/2/24/Guattari_Felix_Chaosmosis_An_Ethico-Aesthetic_Paradigm.pdf, accesat la 15.05.2015.

[3] Dr. T. Frunzeti, S. Oprescu, Epoca marilor puteri, p. 1, disponibil online la: http://snfp.ro/revista-SNFP/revista-snfp-3.pdf, accesat la 15.05.2015.

[4] În lucrarea sa „The New Middle Ages. The Russian Revolution, Democracy, Socialism, Theocracy. Thoughts on the Destiny of Russia and Europe”, filosoful Nikolai Berdyaev susţine că după experienţele istorice ce vor surveni nu vom putea merge înapoi la vechiul Evul Mediu, dar este posibil să reînceapă un nou Ev Mediu.

[5] În cartea sa „The Decline of the West”, Spengler spunea că: „lumea occidentală se încheie şi asistăm la ultimul anotimp de iarnă a civilizaţiei faustine”.

[6] A se vedea: Niall Ferguson, în lucrările: „The End of the American Dream”, 28.06.2013, disponibil online la: http://www.niallferguson.com/journalism/journalism/the-end-of-the-american-dream; „Turning Points”, 30.11.2012, disponibil online la: http://www.niallferguson.com/journalism/history/turning-points; „2021: The New Europe”, 21.11.2011, disponibil online la: http://www.niallferguson.com/journalism/finance-economics/2021-the-new-europe, accesate la data de 15.05.2015.

[7] Paul Valéry, scriitor, poet şi scriitor francez este citat  în lucrarea lui Richard Littlejohns şi Sara Soncini, „Myths of Europe”, Edition Rodopi B. V., Amsterdam – New York, NY, 2007, p. 31.