Elementele de basculare a climei sunt subsisteme la scară largă ale Pământului care pot depăși pragurile critice (punctele de basculare) în timpul încălzirii globale în curs de desfășurare, cu impact substanțial asupra biosferei și societăților umane. Exemple studiate frecvent de astfel de elemente de răsturnare includ calota de gheață Groenlanda, circulația de răsturnare a meridianului Atlanticului, permafrostul, sistemele musonice și pădurea tropicală amazoniană. În timp ce eforturile științifice recente ne-au îmbunătățit cunoștințele despre elementele individuale de basculare, interacțiunile dintre ele sunt mai puțin bine înțelese. De asemenea, potențialul evenimentelor individuale de basculare de a induce basculări suplimentare în altă parte sau de a stabiliza alte elemente de basculare este în mare parte necunoscut.
Schimbările climatice pot provoca schimbări bruște și ireversibile ale mediului și societății. Mai multe subsisteme climatice au fost identificate ca fiind expuse riscului de a suferi schimbări calitative și adesea ireversibile atunci când pragurile critice ale încălzirii globale sunt depășite. Astfel de subsisteme sunt denumite elemente de basculare (TE) iar exemplele includ circulația cu baculare meridiană a Atlanticului (AMOC), calotele polare de gheață, pădurile tropicale, regiunile de permafrost și biosfera marină. Modificările neliniare pot avea loc la punctele de basculanre (TP), unde o modificare ușoară a unui parametru sau o mică perturbare a stării unui sistem poate provoca o schimbare mare a sistemului, conducându-l să tranziteze într-o stare complet diferită (adesea nedorită). Din punct de vedere al sistemelor dinamice, se poate atinge un punct de basculare la trecerea unei valori critice a unui parametru de control, de exemplu, concentrația atmosferică de CO2, care afectează stările de echilibru ale sistemului. Aceste procese sunt în centrul comportamentului de basculare în sistemul climatic și au fost găsite în numeroase subsisteme ale sistemului climatic.
Un element de basculare poate fi considerat orice subsistem climatic care are un răspuns neliniar (feedback cu autoamplificare) la forțare, astfel încât sistemul să se reorganizeze. Această definiție include elemente de răsturnare a climei la scară largă, cum ar fi AMOC sau calotele polare de gheață, unde feedback-urile asociate (de exemplu, advecția sării, elevația topirii sau albedoul gheței) sunt bine cunoscute, dar și bistabilități mai regionale între vegetația de savană și pădure din regiunea Amazonului.
Procesele de răsturnare care implică mai multe elemente de răsturnare pot fi găsite și în istoria Pământului: în timpul ultimei epoci glaciare, schimbări bruște repetate, așa-numitele evenimente Dansgaard-Oeschger, au avut loc între fazele reci și calde care au durat 1.000-4.000 de ani. În timp ce cele mai multe elemente polare și din emisfera nordică (gheața de mare, circulația oceanului, dinamica atmosferică) par să fi fost implicate, impactul acestor schimbări asupra climei a fost global.
Sursa: Wunderling, N., von der Heydt, A., Aksenov, Y., Barker, S., Bastiaansen, R., Brovkin, V., Brunetti, M., Couplet, V., Kleinen, T., Lear, C. H., Lohmann, J., Roman-Cuesta, R. M., Sinet, S., Swingedouw, D., Winkelmann, R., Anand, P., Barichivich, J., Bathiany, S., Baudena, M., Bruun, J. T., Chiessi, C. M., Coxall, H. K., Docquier, D., Donges, J. F., Falkena, S. K. J., Klose, A. K., Obura, D., Rocha, J., Rynders, S., Steinert, N. J., and Willeit, M.: Climate tipping point interactions and cascades: A review, EGUsphere [preprint], https://doi.org/10.5194/egusphere-2023-1576, 2023, licența CC BY 4.0. Traducerea și adaptarea © 2023 Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns