Unul dintre constructele care a intrat recent în cercetarea despre cultură și organizare este studiul emoțiilor. Întrucât emoțiile sunt încorporate în limbajul și simbolurile membrilor organizațiilor, este surprinzător faptul că studiile culturale din organizații nu s-au concentrat mai direct pe acest fenomen important. Această reticență de a întreprinde studii despre emoție în organizații poate rezulta din credința că emoția este un construct fiziologic, relevant doar pentru cei interesați de stările cognitive sau psihofizice ale indivizilor. Prin urmare, oamenii cred adesea că fenomenul emoției nu este accesibil sau relevant pentru studiile colectivelor sociale.
Pe lângă faptul că tratează emoția ca pe o stare fiziologică, oamenii consideră emoția ca fiind un concept încărcat de valoare, care este adesea tratat ca „inadecvat” pentru viața organizațională. În special, reacțiile emoționale sunt adesea văzute ca „perturbatoare”, „ilogice”, „părtinitoare” și „slabe”. Astfel, emoția devine o abatere de la ceea ce este văzut ca fiind sensibil sau inteligent. Emoția este legată și de arenele expresive ale vieții, nu de orientarea instrumentală a obiectivelor care conduce organizațiile.
Viziunea predominantă a emoției în organizații este înrădăcinată într-un „mit al raționalității”. În realitate emoția este centrală în procesul de organizare și parte integrantă a participării la viața organizațională. Astfel, emoția nu este pur și simplu un adjuvant pentru a funcționa; mai degrabă este procesul prin care membrii își constituie mediul de lucru prin negocierea unei realități comune.
Inspirate de scrierile lui Hochschild despre „inima gestionată”, s-au dezvoltat cercetări recente în centrele de comportament organizațional asupra modului în care indivizii își schimbă sau își gestionează emoțiile pentru a le face adecvate sau consecvente cu o situație, un rol sau o funcție de muncă așteptată. Munca emoțională este termenul folosit pentru a tipifica modul în care rolurile și sarcinile exercită un control deschis și ascuns asupra afișajelor emoționale. Prin recrutare, selecție, socializare și evaluări ale performanței, organizațiile dezvoltă o realitate socială în care sentimentele devin o marfă pentru atingerea obiectivelor.
Sursa: Linda L. Putnam and Dennis K. Mumby, Organizations, Emotion and the Myth of Rationality
Lasă un răspuns