După cum se ştie, în urma a numeroase studii şi cercetări, s-a stabilit că pe Pământ au mai existat, acum câteva sute de mii de ani, câteva civilizaţii umanoide avansate ştiinţific şi tehnologic… Istoria acestei planete, a treia a sistemului solar, este încă plină de enigme… Ei bine, una dintre descoperiri care a suscitat un interes deosebit şi a divizat lumea ştiinţifică în două mari tabere, respectiv în tabăra fanaticilor şi aceea a scepticilor, a fost aşa-numita… “Capsula timpului de la Kernak”.
A fost descoperită întâmplător… Un satelit artificial s-a prăbuşit chiar în localitatea Kernak… Mai mulţi oameni s-au adunat în jurul rămăşiţelor satelitului şi au privit curioşi la acestea… Stăteau nemişcaţi în jurul rămăşiţelor, privindu-le stupefiaţi, până când au sosit mai mulţi cercetători de la un institut din apropiere… Aceştia au adunat rămăşiţele satelitului; printre acestea au descoperit şi o sferă care avea un diametru de aproape trei metri, cântărea aproape o sută de kilograme şi avea suprafaţa netedă şi neagră ca a ebonitei… În urma studiilor minuţioase întreprinse de cercetători, s-a ajuns la o concluzie uluitoare: satelitul acela prăbuşit la Kernak era… extraordinar de vechi ! Dar… ce însemna asta ? Că strămoşii strămoşilor oamenilor moderni au fost capabili să construiască… sateliţi ? Un savant care a studiat rămăşiţele satelitului a spus că până ce nu se va descoperi un satelit artificial construit în antichitate sau măcar nişte urme oarecare, nu va crede că ar fi existat alte civilizaţii dezvoltate în vechime, în ciuda unor dovezi prezentate de către unii cercetători; iată însă că rămăşiţele acestui satelit par să demonstreze că… oamenii din vechime au fost capabili totuşi să construiască şi să lanseze pe orbită… cel puţin un satelit !… Apoi mai era şi capsula aceea misterioasă… Nu au putut să o deschidă, în ciuda eforturilor îndelungate… Până la urmă, un tehnician a avut o idee nefericită… Fără a se gândi prea mult, tehnicianul, a folosit un laser de mare putere pentru a secţiona sfera… Numai că, la un moment dat, nu se ştie de ce, a urmat o explozie puternică, o explozie care a zguduit pământul şi aerul pe o porţiune destul de întinsă din jurul sferei. O bună parte din sferă a fost pulverizată şi la fel, conţinutul acesteia. Ceea ce a mai rămas, (foarte puţin din ceea ce se estima că ar fi conţinut acel “mesager al timpurilor trecute, îndepărtate”), a constituit o mare surpriză pentru lumea ştiinţifică. Savanţii din toate domeniile ştiinţei, celebrităţi ori anonimi s-au apucat să studieze puţinul rămas. S-au recuperat două discuri argintii făcute dintr-un material foarte flexibil şi rezistent la temperaturi ridicate, la coroziune, la şocuri mecanice sau de altă natură. Cu toată rezistenţa lor remarcabilă însă, multe discuri au fost distruse de explozie. S-a mai reuşit să se recupereze o placă de formă neregulată (deformată în urma exploziei), precum şi şapte recipiente cilindrice lungi de douăzeci de centimetri şi având diametrul de cincisprezece centimetri, care au fost duse la Institutul de Cercetări şi Studii Arheologice (I.C.S.A.) şi sunt încă cercetate cu foarte mare atenţie. În rest… nu au fost decât fragmente de aliaj, amestecate cu praf… Cele două discuri, după ce au fost duse la I.C.S.A., au fost supuse analizelor. Aceste analize, foarte sofisticate şi minuţioase au arătat că discurile conţineau în structura lor cristalină, mesaje codificate ! Discurile au fost studiate cu ajutorul unui spectrograf, iar succesiunea regulată a liniilor spectrale a arătat că era vorba de un cod. De asemeni, cercetările îndelungate, au arătat că multe informaţii stocate în discuri se pierduseră sau se alteraseră şi numai câteva informaţii se mai păstraseră intacte… Criptologii, decodificatorii, analiştii, au studiat mult timp, iar computerele au funcţionat continuu până să ajungă la descifrarea mesajului, după cum pretindeau ei. Mesajul decodificat a suscitat de la bun început interesul comunităţii ştiinţifice şi s-au format imediat două grupuri. Un grup, reprezentat de tinerii savanţi, cei cu imaginaţie bogată, entuziaştii, susţineau părerea că mesajul fusese corect descifrat. Alt grup, reprezentat de savanţii maturi sau vârstnici, conservatori, dimpotrivă susţineau că nu este altceva decât o încercare de a induce în eroare lumea ştiinţifică tânără şi neexperimentată şi în general opinia publică sau pur şi simplu era vorba de o fantezie excesivă a decodificatorilor, a criptologilor şi a analiştilor.
Trebuie să atrag atenţia cititorilor, (fiind prima relatare adresată marelui public), că aceste mesaje sunt de fapt nişte fragmente şi se pare, după cum îmi spunea tânărul savant, doctor Rudolf Tinck, directorul I.C.S.A., se pare că este vorba de un fel de cronică, aparţinând unei persoane care ar fi trăit acum… opt sute de mii de ani sau poate chiar mai mult, poate două sau trei milioane de ani (datarea s-a dovedit a fi foarte aproximativă)…
Iată aşadar conţinutul mesajelor traduse în limbajul civilizaţiei noastre…
“… ceea ce este ciudat. În decursul ultimilor treizeci de mii de ani s-au petrecut câteva evenimente uluitoare… Iată unele dintre ele…
(În mesaj erau folosiţi alţi termeni, dar s-a recurs la echivalenţa lor posibilă şi probabilă cu aceia utilizaţi de noi).
Înconjurată de apele oceanului Tockkw exista acum treizeci de mii de ani o insulă mare, aproape cât un continent…
(Oare ce ocean avusese denumirea aceasta ? Atlantic ? Oare ce insulă era ? Atlantida ?)
Pe acea insulă, numită Marea Insulă Ydotw se dezvoltase o civilizaţie înfloritoare şi puternică… Se pare că acea civilizaţie care cunoştea şi folosea energia electrică, solară, chimică… şi care a construit edificii gigantice, dispunea de o tehnologie deosebită… În ceea ce priveşte transporturile pe ocean, ori transporturile aeriene, erau destul de rare. Cauza principală a faptului că totuşi nu porniseră la explorarea întregii planete a constituit-o faptul că erau opriţi de un fel de imperativ categoric, de o religie, de un instinct, de o idee fixă colectivă… Una din tezele susţinute de ei era aceea că expansiunea însemna de fapt destrămare, dispariţie… Numărul locuitorilor era destul de mic, totuşi nu era infim, iar rata natalităţii se menţinea la un nivel scăzut, raportul natalitate – mortalitate, era aproximativ constant (în medie, câţi indivizi se năşteau, tot atâţia mureau)… Mai mult, se părea că între moartea unui individ şi naşterea altuia exista o legătură foarte strânsă… Este foarte posibil ca indivizii din neamul lor să fi fost conectaţi în vreun fel anume… După unele relatări, această legătură între numărul morţilor şi numărul născuţilor era destul de stranie… Vârsta limită varia între o sută şi patru sute de ani şi de aceasta, precum şi de capacitatea intelectuală a individului, depindea numărul de indivizi care se vor naşte. Astfel prin moartea unui individ de patru sute de ani şi având o inteligenţă medie sau mare, se puteau naşte ulterior decesului, patru sau cinci indivizi, în schimb prin moartea a trei indivizi de aproape o sută de ani având o inteligenţă redusă, era posibil să nu se nască nici măcar un individ ! Totuşi existau şi perioade în care această regulă se inversa. Aceasta dacă morţile erau naturale. Unii mureau accidental şi atunci se putea observa o uşoară perturbare de la această regulă, arătată mai înainte… Dar, în general, se păstra constant raportul natalitate – mortalitate… Mai trebuie menţionat că acea insulă era bogată în vegetaţie şi animale, pe tot cuprinsul său viaţa se manifesta într-o multitudine de forme. Acea stranie insulă şi acei ciudaţi locuitori ai săi, au avut parte de un sfârşit cu totul şi cu totul bizar… La un moment dat apăruse (nu se poate şti exact unde anume), o zonă în care toate formele de viaţă, de la cele microscopice până le cele macroscopice, dispăruseră brusc ! În locul lor a apărut un deşert. Iniţial nimeni nu a acordat o atenţie specială acestui fapt. Abia când deşertul a început să crească, să cuprindă zone din ce în ce mai întinse, populaţia s-a alarmat. Au fost propuse şi aplicate mai multe soluţii… Deşertul însă creştea necontenit. Nisip şi iar nisip ! Nisipul cuprindea porţiuni din ce în ce mai întinse. Fenomenul deşertificării căpătase mari proporţii. Şi nimeni nu mai găsea nici un remediu. Printre ipotezele formulate pe atunci a fost şi aceea că deşertul ar fi fost o stranie formă de inteligenţă minerală !… Foarte posibil… Populaţia insulei se împuţinase… Regula nu se mai aplica… Toate formele de viaţă mureau, fiind devorate de acea formă de organizare a materiei apărută brusc, care îşi lărgea necontenit, dar lent, spaţiul de existenţă. Câţiva indivizi au reuşit să scape fugind cu cele câteva aparate de zbor şi cu cele câteva nave maritime de care dispuneau, după ce deşertul se extinsese peste tot întinsul insulei… Au contemplat de la distanţă acea privelişte stupefiantă – întreaga insulă devenise un imens deşert ! Lupta disperată a locuitorilor a fost inutilă… Au contemplat aşa un timp… Şi brusc, tot aşa cum apăruse deşertul, insula a fost inundată de apele oceanului… A urmat o puternică explozie, iar apoi, linişte. Nu mai rămăsese nici o urmă din insulă !… Informaţii despre acest eveniment au fost transmise de către puţinii supravieţuitori şi au generat tot felul de legende, de poveşti şi chiar ipoteze ştiinţifice… Se spunea că acea formă de organizare a materiei fusese de fapt… un mic Univers în expansiune !… Printr-o ciudată şi inexplicabilă legătură, s-a ajuns la ipoteza că şi Universul nostru aflat în expansiune, va ajunge, cândva, la o limită a expansiunii, după care nu va urma o contracţie, aşa cum ar fi poate de aşteptat, ci o explozie gigantică, generală !… Care ar fi acea limită, nu se ştie… Ipoteze de genul acesta şi altele au fost lansate după popularizarea legendei…
… Dar un alt eveniment straniu s-a petrecut acum douăzeci de mii de ani… Este vorba despre localitatea Kottw, aflată undeva departe, în emisfera nordică a planetei, pe o mică insulă… Datele exacte s-au pierdut, dar esenţialul s-a păstrat în arhive… Aici se dezvoltase – ca şi pe insula Ydotw – o civilizaţie avansată tehnic şi cultural… De fapt, nu numai pe această insulă, ci şi pe alte insule învecinate… Nu voi insista prea mult în ceea ce priveşte descrierea acestei civilizaţii, ca şi a celorlalte, amănunte se găsesc în secţiunea alocată antropologiei şi etnografiei…”
(Înainte de a continua, trebuie facută o precizare. Desigur că în mesaj nu erau utilizaţi termenii de “antropologie”, “etnografie” şi alţii asemănători, dar, s-au făcut unele echivalenţe posibile sau probabile cu termenii moderni…)
”… Este de ajuns să spun că se cunoştea structura materiei în profunzimi şi aplicaţiile care rezultau de aici… Se relatează că, la un moment dat, cerul a fost acoperit de un nor… Norul se întindea deasupra acelei localităţi şi, straniu, era întins exact cât localitatea Kottw, adică exact cât întinderea insulei !… Apoi a început potopul… O ploaie torenţială, continuă, a început să cadă… Câteva persoane au încercat să iasă în afara localităţii, să se arunce în apele oceanului… Dar nu puteau… Se izbeau de un zid, de un fel de câmp de forţe care nu le permitea să părăsescă… domeniul norului ! S-au folosit tunuri energetice şi câţiva au reuşit, în cele din urmă, să evadeze cu ajutorul unor mici aparate de zbor… Apoi, norul a dispărut !
Toată insula a fost acoperită de apă care, după un timp, a început să se solidifice !
Aşadar, în foarte scurt timp, apa, sau… în sfârşit, substanţa aceea lichidă, s-a solidificat ! A rezultat un imens corp asemănător unui gigantic gheţar, închizând în sine, în întregime, acea localitate… acea insulă… În jurul acelui corp, pe o rază apreciabilă, temperatura se menţinea scăzută, în timp ce imediat ce se depăşea această rază, temperatura creştea brusc ! Se pare că acel corp ar fi avut o structură cristalină… În rest, nu se mai ştie nimic, cu toate eforturile savanţilor şi exploratorilor noştri de a descoperi acel corp ciudat… În locul insulei, actualmente, nu sunt decât întinderi de apă, iar în celelalte insule din apropiere, acum, nu se află decât pământ, pământ arid, bolovăniş, pietriş şi praf… Actualmente se mai întreprind cercetări, dar acestea sunt sporadice şi de scurtă durată… Poate că viitorul va lămuri acest mister…”
Din nefericire, o bună parte din informaţiile conţinute în structura cristalină a celor două discuri (în care se relatau aceste evenimente stranii) erau practic inutilizabile… Oare ce alte evenimente s-au mai fi petrecut ? Deocamdată nu ştim… Şi nu vom şti poate niciodată… În sfârşit, cele ce urmează reprezintă ultimele informaţii disponibile. Iată…
“… Un alt eveniment, la fel de straniu ca şi celelalte cincizeci relatate mai înainte, s-a petrecut acum opt mii de ani… Ploi torenţiale s-au abătut asupra ţării lui D’inb… Multe zone au fost inundate de apele râurilor revărsate… mulţi morţi… Totuşi, într-una din aceste zone s-a petrecut un fapt, cu adevărat straniu !… Zona aceea era printre cele mai aride. Creşteau câţiva arbuşti, pe alocuri erau câţiva muşchi albaştri, câteva ciuperci Ptom… Mai erau nişte licheni ţepoşi, nişte ierburi galbene şi câţiva arbuşti Tyucca… Erau puţine animale, erau puţini oameni… După această inundaţie, zona s-a transformat… Astfel, vegetaţia a devenit abundentă, luxuriantă, la fel şi fauna s-a diversificat… Cei câţiva locuitori au devenit foarte… activi… De altfel, acei oameni, sunt singurii care au supravieţuit în decursul miilor de ani !… Este însă drept că au decăzut…
Dar nu au pierit cu totul…
… Acum şase mii de ani, a avut loc un război între două civilizaţii… După relatările transmise de diferiţi indivizi, se spune că una dintre civilizaţii, ar fi realizat o… bombă biogenă, adică o bombă care prin explozia ei, în loc să distrugă, dimpotrivă… genera viaţă !… Adică, după explozie, creştea în avalanşă capacitatea de proliferare a faunei, florei şi a oamenilor din zona de impact a bombei !… În scurt timp, planeta ar fi fost invadată… Civilizaţia adversă, a realizat un fel de organism cu o capacitate de proliferare extraordinară ! Organismul era destinat distrugerii celeilalte civilizaţii… Acest organism, această fiinţă, indestructibilă, era astfel… creată, încât cu cât o distrugeai, cu atât se înmulţea mai mult şi mai rapid !… A fost o luptă, după cum transmit unele relatări ale diverşilor indivizi, deosebită, terminată cu distrugerea ambelor civilizaţii de către acea fiinţă… indestructibilă… care, într-un mod straniu, a dispărut şi ea, totuşi, concomitent cu dispariţia celor două civilizaţii… Probabil că, nemaiavând ce să distrugă, s-a dezintegrat…
… Acum cinci mii de ani, realatează diverşi indivizi…”
(Indivizi – aici ca şi peste tot, s-a echivalat simbolul din mesaj, cu termenul de individ, indivizi, deşi poate ar fi fost mai potrivit termenul de sursă, surse sau cronică, cronici sau autor, autori…)
”… a avut loc un cutremur… deosebit… În zona respectivă, clădirile nu numai că nu au fost distruse cum se întâmplă în astfel de cazuri, dar au fost chiar întărite prin blocuri de piatră care se ridicau exact lângă fundaţia lor ! De asemeni s-au format, după cutremur, alte şi alte construcţii… Undele seismice aveau un straniu caracter coerent şi o energie colosală !
… Acum trei mii de ani, savanţii noştri au consemnat o serie de fapte stranii… Dispăruseră câteva milioane de stele !… Faptul a produs consternare în rândul savanţilor noştri… Încălca toate legile ştiinţei !… După un an s-a constatat că alte câteva milioane de stele dispăruseră !… Toate observatoarele răspândite peste tot urmăreau această stranie evoluţie a bolţii cereşti… Se vor stinge oare toate stelele ?… Se întrebau neliniştiţi savanţii… După câteva sute de ani de contemplare neputincioasă a dispariţiei stelelor, aceiaşi savanţi, au avut ocazia să constate, cu aceeaşi stupoare, apariţia altor stele în locul celor dispărute !… Şi totuşi, era incontestabil faptul că, pentru câteva sute de ani, stelele dispăruseră ! Era inexplicabil ! Ipoteza că ar fi fost vorba de un nor de praf cosmic care ar fi absorbit semnalele provenite de la stele, era infirmată de observaţii sistematice… Iar procesul acesta de… apariţie – dispariţie… continua !… Nimeni nu mai înţelegea nimic !… Singura ipoteză rămasă şi verificată apoi cu ajutorul unor observatoare puternice, a fost următoarea… Această dezordine a firmamentului care consta în dispariţia şi apoi în reapariţia după câteva sute de ani a stelelor, se datora… unei superfiinţe, dezvoltată, se pare, extraordinar de rapid (după unele calcule, câteva fracţiuni de secundă) care absorbea întreaga materie plasmatică, (respectiv stelele), le incorpora în structurile sale, fără să le distrugă însă, făcându-le inobservabile ! După un timp, ejecta stelele pe care le incorporase, după ce în prealabil extrăgea anumite elemente din acestea ! Era, se pare, o superfiinţă care se hrănea cu… stele !… Acest… proces a durat mai bine de două mii de ani, după care a încetat brusc, la fel cum a şi început, lăsând cerul neschimbat…
Era de presupus că acea superfiinţă… dispăruse…
… În sfârşit, despre două cazuri stranii… Primul caz… Miyn din localitatea Zonck pretinde că, pe când îşi făcea obişnuitele exerciţii fizice, o sferă strălucitoare s-a apropiat de el, a staţionat, după care, zice el, nu a mai ştiut nimic !… A mai apucat să se uite la ceas şi să vadă ce oră era… S-a trezit apoi în alt loc… Uitându-se din nou la ceas a văzut că nu trecuseră decât cinci secunde ! Interesându-se în ce loc se găseşte, află, după lungi căutări, că nimerise în localitatea Onw, la o mare depărtare de locuinţa sa !… Relatarea sa incredibilă a fost studiată în toate modurile posibile, formulându-se ipoteza că acea sferă de foc ar fi fost de fapt o navă cosmică extraterestră !… Al doilea caz este cel al lui Torw care, fiind în stare de totală concentrare, susţine că a avut o viziune stranie… A avut viziunea unui trecut foarte îndepărtat, când se dezvoltase o civilizaţie avansată pe o planetă apropiată de planeta noastră… Planeta aceasta şi a noastră se roteau în jurul unui centru comun de masă care gravita în jurul astrului de foc… Civilizaţia dezvoltată pe planetă, controlează viitorul… Apoi a avut viziunea unei civilizaţii tot atât de avansată, dar aflată mult în viitor şi care controla… trecutul !… În imensul interval temporal dintre cele două puternice civilizaţii, apăreau şi apoi dispăreau multe alte civilizaţii… Susţinea că şi civilizaţia nostră, atât de înfloritoare, va dispărea, iar în locul nostru, a civilizaţiei noastre, se vor naşte şi se vor dezvolta alte şi alte civilizaţii !… Că nu noi vom fi cei copiaţi ci, dimpotrivă, noi imităm pe alţii… Care vor fi cauzele dispariţiei noastre însă, Torw nu le mai preciza… Nimeni nu l-a crezut, până când, în urma unor săpături efectuate într-unul din cele mai puţin explorate colţuri ale continentului, s-a descoperit un recipient de formă cubică. Acesta conţinea mici aparate, foiţe metalice pe care se găseau semne şi imagini ciudate… Au fost cercetate… Amănunte în secţiunea specială… Acel recipient mai conţinea şi alte… dispozitive ciudate…
… În acea zi s-a petrecut un fapt uluitor – toate lucrurile care fuseseră conţinute în recipient, prinseseră parcă viaţă şi toate, de oriunde se vor fi găsit, din toate laboratoarele, în acel moment, au zburat pur şi simplu spre recipient şi au ocupat locul iniţial, apoi recipientul s-a închis, a intrat singur în groapă, pământul a astupat groapa şi totul a rămas exact la fel ca şi mai înainte… Aceste evenimante s-au petrecut extrem de rapid şi orice încercare de a opri acest… proces, a fost zadarnic !… S-au efectuat săpături, s-a cercetat cu atenţie zona, însă recipientul a fost de negăsit, dispăruse fără urmă !… Singurele dovezi ale existenţei acestuia, au fost unele exemplare copiate după obiectele conţinute în el…
… Aşadar şi noi vom avea soarta altor civilizaţii ?… Vom dispărea şi noi ? Poate că nu… Totuşi, pentru orice eventualitate, am construit această sferă şi am introdus în ea, atât cât m-am priceput, cu slabele mele puteri, am introdus aşadar, mesaje conţinând cunoştinţele noastre, gândurile și viziunile noastre, istoria cunoscută, fapte, enigme, idealuri… Am mai pus şapte recipiente de formă cilindrică, dintre care unul este o descoperire făcută acum câţiva ani şi care el însuşi reprezintă o enigmă (cine l-a construit şi de ce ?), aşadar cele şapte recipiente cilindrice, sunt, după cum se arată în secţiunea dedicată lor, destinate pentru transmiterea unor informaţii deosebite… Toate acestea le voi depozita în sferă, iar sfera o voi pune într-un satelit !… În spaţiul cosmic, sfera asta va fi mai ferită de tot felul de posibile distrugeri… Şi astfel, informaţiile vor putea ajunge la cei ce le vor putea înţelege şi le vor putea folosi… ”
Aici se sfârşeşte mesajul… Ceea ce a mai rămas din el… Realitatea descrisă de acesta pare să fie absurdă, ilogică, după cum remarcau majoritatea savanţilor…
Nimic, nici o urmă nu confirma cele relatate de mesaj… Pe de altă parte, nu cumva era vorba de fapt de o banală poveste fantastică, rodul imaginaţiei decodificatorilor, criptologilor şi analiştilor ? A fost poate o farsă ? Alţi savanţi susţineau contrariul… Drept urmare, discurile au fost încredinţate altui laborator, unde sunt cercetate cu multă atenţie…
Post Scriptum
Cu câteva minute înainte de a da acest text la tipar, am aflat că acum câteva zile, s-a descoperit… o insulă… Pe acea insulă s-au găsit vestigiile intacte ale unei civilizaţii înfloritoare !… Am mai aflat că acea insulă a apărut după ce un gheţar s-a topit !… Distinsul savant dr. Rudolf Tinck, directorul I.C.S.A., de la care am aflat această informaţie, nu poate explica de ce s-a topit acel gheţar ! Cercetările continuă…
Terry Bondson Bening
Redactor – revista “Oriunde şi oricând…”
Extras din Iluziile unui anonim – Proză ştiinţifico-fantastică, de Constantin M. N. Borcia
Lasă un răspuns