Sociologii efectuează studii pentru a face lumină asupra comportamentelor umane. Cunoașterea este un instrument puternic care poate fi folosit pentru o schimbare pozitivă. Și în timp ce scopul unui sociolog este adesea pur și simplu să descopere cunoștințe, mai degrabă decât să stimuleze acțiunea, mulți oameni folosesc studii sociologice pentru a ajuta la îmbunătățirea vieții oamenilor. În acest sens, efectuarea unui studiu sociologic vine cu o mare responsabilitate. Ca orice cercetător, sociologii trebuie să ia în considerare obligația lor etică de a evita rănirea subiecților sau a grupurilor în timp ce își desfășoară cercetarea.
Asociația Canadiană de Sociologie (CSA) menține un cod de etică — orientări formale pentru efectuarea cercetărilor sociologice — constând din principii și standarde etice care urmează să fie utilizate în disciplină. De asemenea, descrie procedurile de depunere, investigare și soluționare a plângerilor de comportament neetic. Acestea sunt în concordanță cu Tri-Council Policy Statement on Ethical Conduct for Research Involving Humans (2010), care se aplică oricărei cercetări cu subiecți umani finanțate de una dintre cele trei agenții federale de cercetare – Institutul Canadian de Cercetare în Sănătate (CIHR), Consiliul de Cercetare în Științe Naturale și Inginerie din Canada (NSERC) și Consiliul de Cercetare în Științe Sociale și Umaniste din Canada (SSHRC).
Sociologii practicieni și studenții la sociologie au multe de luat în considerare. Unele dintre liniile directoare afirmă că cercetătorii trebuie să încerce să fie pricepuți și corecți în munca lor, mai ales în ceea ce privește subiectele lor umane. Cercetătorii trebuie să obțină consimțământul informat al participanților și trebuie să informeze subiecții despre responsabilitățile și riscurile cercetării înainte ca aceștia să accepte să participe. În timpul unui studiu, sociologii trebuie să asigure siguranța participanților și să oprească imediat munca dacă un subiect devine potențial în pericol la orice nivel. Cercetătorilor li se cere să protejeze confidențialitatea participanților la cercetare ori de câte ori este posibil. Chiar dacă sunt presați de autorități, cum ar fi poliția sau tribunalele, cercetătorii nu au voie etic să dezvăluie informații confidențiale. Cercetătorii trebuie să pună rezultatele la dispoziția altor sociologi, să facă publice toate sursele de sprijin financiar și să nu accepte finanțare de la vreo organizație care ar putea provoca un conflict de interese sau ar putea încerca să influențeze rezultatele cercetării în propriile scopuri. Considerațiile etice ale CSA modelează nu numai studiul, ci și publicarea rezultatelor.
Pionierul sociolog german Max Weber a identificat o altă preocupare etică crucială. Weber a înțeles că valorile personale ar putea distorsiona cadrul de dezvăluire a rezultatelor studiului. Deși a acceptat că unele aspecte ale designului cercetării ar putea fi influențate de valorile personale, el a declarat că este complet inadecvat să permită valorilor personale să modeleze interpretarea răspunsurilor. Sociologii, a afirmat el, trebuie să stabilească neutralitatea valorii, o practică de a rămâne imparțiali, fără părtinire sau judecată, în timpul unui studiu și în publicarea rezultatelor (1949). Sociologii sunt obligați să dezvăluie rezultatele cercetării fără a omite sau a distorsiona date semnificative. Neutralitatea valorii nu înseamnă a nu avea opinii. Înseamnă să te străduiești să depășești părtinirile personale, în special părtinirile subconștiente, atunci când analizezi datele. Înseamnă a evita denaturarea datelor pentru a se potrivi cu un rezultat predeterminat care se aliniază cu o anumită agendă, cum ar fi un punct de vedere politic sau moral. Anchetatorii sunt obligați din punct de vedere etic să raporteze rezultatele, chiar și atunci când acestea contrazic opiniile personale, rezultatele prezise sau convingerile larg acceptate. Este posibilă neutralitatea valorii?
Mulți sociologi cred că este imposibil să lași deoparte valorile personale și să păstrezi obiectivitatea completă. Indivizii văd inevitabil lumea dintr-o perspectivă parțială. Interesele lor sunt esențiale pentru tipurile de subiecte pe care le aleg, tipurile de întrebări pe care le pun, modul în care își încadrează cercetarea și metodologiile de cercetare pe care le selectează pentru a o continua. Mai mult, faptele, oricât de obiective, nu există în vid. Jürgen Habermas (1972) susține că cercetarea sociologică are interese încorporate cu totul în afară de prejudecățile personale ale cercetătorilor individuali. Sociologia pozitivistă are un interes în urmărirea unor tipuri de cunoștințe care sunt utile pentru controlul și administrarea vieții sociale. Sociologia interpretativă are un interes în urmărirea unor tipuri de cunoștințe care promovează o mai bună înțelegere reciprocă și posibilitatea de a ajunge la un consens între membrii societății. Sociologia critică are un interes pentru tipurile de cunoștințe care permit emanciparea de relațiile de putere și formele de dominație în societate. În viziunea lui Habermas, cunoașterea sociologică nu este cunoaștere dezinteresată. Acest lucru nu discreditează rezultatele cercetării sociologice, dar le permite cititorilor să ia în considerare perspectiva cercetării atunci când judecă validitatea și aplicabilitatea rezultatelor acesteia.
Termeni cheie
|
Referințe
- Canadian Institutes of Health Research, Natural Sciences and Engineering Research Council of Canada, and Social Sciences and Humanities Research Council of Canada. (2010). Tri-council policy statement: Ethical conduct for research involving humans [PDF].
- Canadian Sociological Association. (2012). Statement of professional ethics [PDF].
- Habermas, J. (1972). Knowledge and human interests. Boston, MA: Beacon Press.
- Weber, M. (1949). Methodology of the social sciences (H. Shils & E. Finch, Trans.). Glencoe, IL: Free Press.
Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1
Lasă un răspuns