Home » Articole » Articole » Societate » Sociologie » Etica în cercetarea sociologică

Etica în cercetarea sociologică

postat în: Sociologie, Etica 0

Sociologii efectuează studii pentru a face lumină asupra comportamentelor umane. Cunoașterea este un instrument puternic care poate fi folosit pentru o schimbare pozitivă. Și în timp ce scopul unui sociolog este adesea pur și simplu să descopere cunoștințe, mai degrabă decât să stimuleze acțiunea, mulți oameni folosesc studii sociologice pentru a ajuta la îmbunătățirea vieții oamenilor. În acest sens, efectuarea unui studiu sociologic vine cu o mare responsabilitate. Ca orice cercetător, sociologii trebuie să ia în considerare obligația lor etică de a evita rănirea subiecților sau a grupurilor în timp ce își desfășoară cercetarea.

Asociația Canadiană de Sociologie (CSA) menține un cod de etică — orientări formale pentru efectuarea cercetărilor sociologice — constând din principii și standarde etice care urmează să fie utilizate în disciplină. De asemenea, descrie procedurile de depunere, investigare și soluționare a plângerilor de comportament neetic. Acestea sunt în concordanță cu Tri-Council Policy Statement on Ethical Conduct for Research Involving Humans (2010), care se aplică oricărei cercetări cu subiecți umani finanțate de una dintre cele trei agenții federale de cercetare – Institutul Canadian de Cercetare în Sănătate (CIHR), Consiliul de Cercetare în Științe Naturale și Inginerie din Canada (NSERC) și Consiliul de Cercetare în Științe Sociale și Umaniste din Canada (SSHRC).

Sociologii practicieni și studenții la sociologie au multe de luat în considerare. Unele dintre liniile directoare afirmă că cercetătorii trebuie să încerce să fie pricepuți și corecți în munca lor, mai ales în ceea ce privește subiectele lor umane. Cercetătorii trebuie să obțină consimțământul informat al participanților și trebuie să informeze subiecții despre responsabilitățile și riscurile cercetării înainte ca aceștia să accepte să participe. În timpul unui studiu, sociologii trebuie să asigure siguranța participanților și să oprească imediat munca dacă un subiect devine potențial în pericol la orice nivel. Cercetătorilor li se cere să protejeze confidențialitatea participanților la cercetare ori de câte ori este posibil. Chiar dacă sunt presați de autorități, cum ar fi poliția sau tribunalele, cercetătorii nu au voie etic să dezvăluie informații confidențiale. Cercetătorii trebuie să pună rezultatele la dispoziția altor sociologi, să facă publice toate sursele de sprijin financiar și să nu accepte finanțare de la vreo organizație care ar putea provoca un conflict de interese sau ar putea încerca să influențeze rezultatele cercetării în propriile scopuri. Considerațiile etice ale CSA modelează nu numai studiul, ci și publicarea rezultatelor.

Pionierul sociolog german Max Weber a identificat o altă preocupare etică crucială. Weber a înțeles că valorile personale ar putea distorsiona cadrul de dezvăluire a rezultatelor studiului. Deși a acceptat că unele aspecte ale designului cercetării ar putea fi influențate de valorile personale, el a declarat că este complet inadecvat să permită valorilor personale să modeleze interpretarea răspunsurilor. Sociologii, a afirmat el, trebuie să stabilească neutralitatea valorii, o practică de a rămâne imparțiali, fără părtinire sau judecată, în timpul unui studiu și în publicarea rezultatelor (1949). Sociologii sunt obligați să dezvăluie rezultatele cercetării fără a omite sau a distorsiona date semnificative. Neutralitatea valorii nu înseamnă a nu avea opinii. Înseamnă să te străduiești să depășești părtinirile personale, în special părtinirile subconștiente, atunci când analizezi datele. Înseamnă a evita denaturarea datelor pentru a se potrivi cu un rezultat predeterminat care se aliniază cu o anumită agendă, cum ar fi un punct de vedere politic sau moral. Anchetatorii sunt obligați din punct de vedere etic să raporteze rezultatele, chiar și atunci când acestea contrazic opiniile personale, rezultatele prezise sau convingerile larg acceptate. Este posibilă neutralitatea valorii?

Mulți sociologi cred că este imposibil să lași deoparte valorile personale și să păstrezi obiectivitatea completă. Indivizii văd inevitabil lumea dintr-o perspectivă parțială. Interesele lor sunt esențiale pentru tipurile de subiecte pe care le aleg, tipurile de întrebări pe care le pun, modul în care își încadrează cercetarea și metodologiile de cercetare pe care le selectează pentru a o continua. Mai mult, faptele, oricât de obiective, nu există în vid. Jürgen Habermas (1972) susține că cercetarea sociologică are interese încorporate cu totul în afară de prejudecățile personale ale cercetătorilor individuali. Sociologia pozitivistă are un interes în urmărirea unor tipuri de cunoștințe care sunt utile pentru controlul și administrarea vieții sociale. Sociologia interpretativă are un interes în urmărirea unor tipuri de cunoștințe care promovează o mai bună înțelegere reciprocă și posibilitatea de a ajunge la un consens între membrii societății. Sociologia critică are un interes pentru tipurile de cunoștințe care permit emanciparea de relațiile de putere și formele de dominație în societate. În viziunea lui Habermas, cunoașterea sociologică nu este cunoaștere dezinteresată. Acest lucru nu discreditează rezultatele cercetării sociologice, dar le permite cititorilor să ia în considerare perspectiva cercetării atunci când judecă validitatea și aplicabilitatea rezultatelor acesteia.

Termeni cheie

  • abordare inductivă: metodologii care derivă o afirmație generală dintr-o serie de observații empirice.
  • abordare interpretativă: o abordare de cercetare sociologică care urmărește înțelegerea în profunzime a unui topic sau a unui subiect prin observație sau interacțiune.
  • abordare pozitivistă: o abordare de cercetare bazată pe modelul științelor naturale de cunoaștere, utilizând o formulare ipotetico-deductivă a întrebării de cercetare și a datelor cantitative.
  • analiza de conținut: o abordare cantitativă a cercetării textuale care selectează un element de conținut textual care poate fi observat și codificat în mod fiabil și consecvent și analizează prevalența acelui articol într-un eșantion de rezultat textual.
  • analiza secundară a datelor: folosirea datele colectate de alții, dar aplicând noi interpretări.
  • cercetare de teren: culegerea de date dintr-un mediu natural fără a face un experiment de laborator sau un sondaj.
  • cod de etică: un set de linii directoare pe care asociațiile de sociologie le-a stabilit pentru a promova cercetarea etică și o atitudine responsabilă din punct de vedere profesional în sociologie.
  • comunicare mediată textual: forme instituționale de comunicare care se bazează pe documente scrise, texte și documente.
  • corelație: când o modificare a unei variabile coincide cu o modificare a unei alte variabile, dar nu indică neapărat cauzalitate.
  • cunoștințe cu autoritate: cunoștințe bazate pe autoritatea acceptată a sursei.
  • cunoștințe tradiționale: cunoștințe bazate pe convingerile primite sau pe felul în care lucrurile s-au făcut întotdeauna.
  • date calitative: informații bazate pe interpretări ale semnificației.
  • date cantitative: informații din cercetări colectate sub formă numerică, care pot fi numărate.
  • date primare: date colectate direct din experiența personală.
  • definiții operaționale: explicații specifice ale conceptelor abstracte pe care un cercetător intenționează să le studieze.
  • dovezi empirice: dovezi coroborate prin experiență directă și/sau observație.
  • efectul Hawthorne: când subiecții studiului se comportă într-un anumit mod datorită conștientizării lor că sunt observați de un cercetător.
  • eșantion: număr mic, gestionabil de subiecți care reprezintă populația.
  • eșantion aleatoriu: participanții la un studiu sunt selectați aleatoriu pentru a servi ca reprezentare a fiabilității unei populații mai mari, o măsură a consistenței unui studiu care ia în considerare cât de probabil rezultatele vor fi replicate dacă un studiu este reprodus.
  • etnografie: observarea unui cadru social complet și a tot ceea ce presupune acesta.
  • etnografie instituțională: studiul modului în care viața de zi cu zi este coordonată prin practici instituționale, mediate textual.
  • experiment: testarea unei ipoteze în condiții controlate.
  • grup de control: un grup experimental care nu este expus la variabila independentă.
  • interviu: o conversație unu-la-unu între un cercetător și un subiect.
  • ipoteză: o ipoteză educată cu rezultate prezise despre relația dintre două sau mai multe variabile.
  • metodă științifică: o metodă de cercetare sistematică, care implică adresarea unei întrebări, cercetarea surselor existente, formarea unei ipoteze, proiectarea și efectuarea unui studiu și tragerea de concluzii.
  • metodologii ipotetico-deductive: metodologii bazate pe deducerea unei predicții dintr-o ipoteză și testarea validității ipotezei dacă prezice corect observațiile.
  • neutralitatea valorii: o practică de a rămâne imparțial, fără părtinire sau judecată, în timpul unui studiu și în publicarea rezultatelor.
  • nonreactiv: cercetare discretă care nu include contactul direct cu subiecții și nu va modifica sau influența comportamentul oamenilor.
  • observație ocazională: cunoștințe bazate pe observații fără niciun proces sistematic de observare sau evaluare a acurateței observațiilor.
  • observație participantă: imersiune de către un cercetător într-un grup sau într-un cadru social pentru a face observații dintr-o perspectivă „din interior”.
  • observație selectivă: cunoștințe bazate pe observații care confirmă doar ceea ce observatorul așteaptă sau vrea să vadă.
  • populație: un grup definit care servește ca subiect al unui studiu.
  • proiectul de cercetare: o metodă detaliată și sistematică de desfășurare a cercetării și obținerea datelor.
  • revizuirea literaturii: o etapă de cercetare academică, care implică identificarea și studierea tuturor studiilor existente pe un subiect pentru a crea o bază pentru noi cercetări.
  • sondaje: culegeri de date de la subiecți care răspund la o serie de întrebări despre comportamente și opinii, adesea sub forma unui chestionar.
  • studiu de caz: analiza aprofundată a unui singur eveniment, situație sau individ.
  • suprageneralizare: cunoștințe care trage concluzii generale din observații limitate.
  • tabel de contingență: un tabel statistic care oferă o distribuție a frecvenței a cel puțin două variabile.
  • validitate: gradul în care o măsură sociologică reflectă cu acuratețe subiectul de studiu.
  • variabilă: o caracteristică sau măsură a unui fenomen social care poate lua valori diferite.
  • variabilă de intervenție: o variabilă de bază care explică corelația dintre alte două variabile.
  • variabilă dependentă: variabilă schimbată de o altă variabilă.
  • variabilă independentă: variabilă care provoacă modificarea unei variabile dependente.

Referințe

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *