Home » Articole » Articole » Afaceri » Telelucru » Eurofund (UE): Telelucrul (telemunca) în România

Eurofund (UE): Telelucrul (telemunca) în România

(Sursa: Ciutacu, Constantin, Telework in Romania, Eurofund, 27 Ianuarie 2008, https://www.eurofound.europa.eu/publications/article/2008/telework-in-romania)

În România, până în prezent nu s-a ajuns la un acord cu privire la telemuncă între partenerii sociali și nici nu există niciun act oficial care să definească telemunca. Proporția lucrătorilor digitali este estimată la 0,5% –1% din forța de muncă, dar ar trebui să se dubleze la fiecare trei ani, pentru a ajunge la 8% –10% din totalul lucrătorilor în 2010. Guvernul a dat asigurări că ar analiza efectele noilor tipuri de organizare a muncii pentru a vedea ce măsuri trebuie luate. Partenerii sociali sunt dornici să folosească acordul-cadru european din 2002 privind telemunca drept ghid.

Definiția telelucrului

Partenerii sociali din România nu au ajuns încă la niciun acord privind telelucrul și nici nu există un act oficial care să definească telelucrarea. Singura definiție existentă a telemuncii este cea utilizată de Institutul Național de Statistică (INS) în sondajul său privind „Societatea informațională”, care a fost realizat în 2006 și 2007. Conform acestei studiu,

”persoanele angajate care efectuează telelucrul sunt angajați care lucrează cu normă întreagă sau cu jumătate de normă în alte locuri de muncă decât în ​​incinta întreprinderii lor, de obicei acasă, folosind produse și servicii din tehnologia informației și comunicațiilor.”

Prevalența telelucrului

Până în prezent, nu sunt disponibile date statistice oficiale cu privire la incidența telelucrului, defalcarea pe sectoare sau dezvoltarea telelucrului la nivel național.

Studiul Condițiilor de viață (Condițiile de viață ale populației din România, ACOVI), publicat de INS în 2006, oferă o defalcare a lucrătorilor în funcție de tipul lor de loc de muncă. În 2005, persoanele care lucrau acasă reprezentau 13,7% din totalul locurilor de muncă. În ceea ce privește vârsta, distribuția persoanelor care lucrează acasă este următoarea: 16,4% din grupul de vârstă 15-24 ani lucrează acasă, 8,8% din grupul de vârstă 25-49 ani și 25,8% dintre lucrătorii cu vârsta de 50 de ani și peste. În opinia autorului, se poate estima că o proporție semnificativă dintre cei din grupa de vârstă 15-24 ani care lucrează acasă sunt telelucrători. În schimb, majoritatea celor din grupa de vârstă de peste 50 de ani sunt muncitori agricoli sau mici meșteșugari.

În Ghidul lucrătorului din 2001 – publicat pe site-ul Asociației Române pentru Telelucru și Teleactivități (ARTT) – Nicolae Sfetcu se referă la un studiu, realizat în 1998 de Adrian Toia, despre ‘Evaluarea domeniilor potenţiale şi a condiţiilor de aplicare a telework în România‘. Conform acestui studiu, numărul potențial de telelucrători a variat între 16.500 și 56.000 de persoane în 2000; aceste cifre au crescut la 33.400 și 90.300 de telelucrători în 2005. Până în 2010, prognozele estimează că între 63.000 și 138.000 de persoane vor lucra în regim de telelucru în România. În ceea ce privește telelucrătorii activi, aceasta ar putea fi de până la 600 de telelucrători în 2000, aproximativ 9.000 în 2005 și până la 69.000 până în 2010.

În raportul Comisiei Europene din 2005, Collaboration@Work. The 2005 report on new working environments and practices (4.87Mb PDF), dl Toia subliniază în secțiunea despre România că: „Estimarea potențialilor lucrători digitali este acum de aproximativ 0,5% –1% din forța de muncă, dar se va dubla la fiecare trei ani, ajungând la 8% -10% din forța de muncă totală în 2010 ”(p. 90). Pe baza acestei prognoze, numărul potențialilor de lucrători digitali poate fi estimat la aproximativ 40.000-80.000 de astfel de lucrători în 2005 și între 600.000 și 850.000 lucrători digitali până în 2010.

Cadrul de reglementare

Până în prezent, România nu a adoptat nicio legislație specifică care să reglementeze telelucrarea și nici partenerii sociali nu au încheiat niciun acord colectiv care să acopere acest subiect.
Pentru acest tip de muncă, regulile aplicabile sunt cele din capitolul „Munca la domiciliu” din actualul Cod al Muncii. Mai precis, articolul 106 prevede:
Angajații care lucrează acasă sunt acei angajați care îndeplinesc acasă sarcinile specifice locului lor de muncă; își stabilesc ei înșiși programul de lucru, iar angajatorul are dreptul să își verifice activitatea, pe baza condițiilor stipulate în contractul individual de muncă. Contractul individual de muncă pentru cei care lucrează acasă se încheie în formă scrisă și conține următoarele: specificația clară că angajatul lucrează acasă; modul în care angajatorul are dreptul de a monitoriza activitatea și modalitățile practice de control.
Cu toate acestea, conform raportului privind punerea în aplicare a acordului-cadru european privind telelucrarea (1,36 MB PDF), publicat de partenerii sociali europeni și adoptat de Comitetul de dialog social în iunie 2006, „procesul de implementare comună nu a început încă în Bulgaria și România, dar partenerii sociali din aceste țări reflectă asupra modului de aderare la procesul de implementare ”(p. 4). Partenerii sociali din România și-au exprimat interesul de a lua acordul-cadru privind telelucrarea drept ghid, dar nu și-au început încă activitatea.
Până în prezent, nu există restricții legale concepute

To date, no official statistical data are available concerning the incidence of telework, the breakdown by sector or the development of telework at national level.

The Living Conditions Survey (Condiţiile de viaţă ale populaţiei din România, ACOVI), published by INS in 2006, gives a breakdown of workers according to their type of workplace. In 2005, people working at home accounted for 13.7% of total employment. In terms of age, the distribution of persons working at home is as follows: 16.4% of the 15–24 age group work at home, 8.8% of the 25–49 age group and 25.8% of workers aged 50 years and over. In the author’s opinion, it can be estimated that a significant proportion of those in the 15–24 age group working at home are teleworkers. Conversely, most of those in the 50 years and over age group are agricultural workers or small craftspeople.

In his 2001 ‘Worker’s guide’ (Ghidul lucrătorului) – published on the site of the Romanian Association for Telework and Teleactivities (Asociaţia Română pentru Telelucru şi Teleactivităţi, ARTT) – Nicolae Sfetcu refers to a study, carried out in 1998 by Adrian Toia, on the ‘Evaluation of potential teleworking sectors and the conditions to implement telework in Romania’ (Evaluarea domeniilor potenţiale şi a condiţiilor de aplicare a telework în România). According to this study, the potential number of teleworkers ranged between 16,500 and 56,000 individuals in 2000; these figures increased to between 33,400 and 90,300 teleworkers in 2005. By 2010, forecasts estimate that between 63,000 and 138,000 persons will be teleworking in Romania. In terms of active teleworkers, this could be up to 600 teleworkers in 2000, some 9,000 in 2005 and up to 69,000 by 2010.

In the 2005 European Commission report on Collaboration@Work. The 2005 report on new working environments and practices (4.87Mb PDF), Mr Toia highlights in the section on Romania that: ‘The estimation of potential e-workers is now about 0.5%–1% of the labour force, but it will double every three years reaching 8%–10% of the total labour force in 2010’ (p. 90). Based on this forecast, the number of potential e-workers can be estimated at about 40,000–80,000 such workers in 2005 and between 600,000 and 850,000 e-workers by 2010.

Până în prezent, nu există restricții legale în ceea ce privește telelucrul în România.

Ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă

Conform articolului 107 din Codul muncii,

”angajații care lucrează acasă beneficiază de toate drepturile recunoscute de lege și de convențiile colective, aplicabile angajaților care lucrează la sediul angajatorilor; deși convențiile colective pot stabili și alte condiții specifice privind munca la domiciliu.”

Cu alte cuvinte, în comparație cu alți angajați care lucrează la sediul angajatorului, lucrătorii la distanță nu ar trebui să aibă un tratament diferit, clauze de discriminare sau reglementări specifice.

Codul penal al României conține dispoziții care reglementează protecția datelor și dreptul la viață privată; aceste prevederi sunt aplicabile în general, fără diferențiere în raport cu categoriile socio-profesionale.

Opiniile partenerilor sociali și ale guvernului

În contextul dezbaterilor actuale privind punerea în aplicare a strategiei UE în ceea ce privește sănătatea și securitatea la locul de muncă, ministrul muncii, solidarității sociale și familiei a asigurat că orice rigidități juridice cuprinse în Codul muncii vor fi eliminate. În această privință, el a menționat că angajatorul ar trebui să fie responsabil pentru sănătatea și siguranța angajatului, indiferent de locul de muncă. În plus, ministrul a promis că impactul tehnologiei informației, care permite lucrul la domiciliu și la distanță – împreună cu noile tipuri mai flexibile de organizare a muncii – va fi evaluat pentru a lua măsurile politice necesare.

Partenerii sociali și-au exprimat necesitatea de a pune în aplicare reglementările telelucrului la nivel național. Cu toate acestea, până în prezent nu au fost negociate dispoziții specifice privind telemunca, nici în contractul colectiv – unic la nivel național – nici în contractele de muncă sau în contractele colective sectoriale.

(N.B:: Între timp, în România a apărut Legea 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, iar actuala pandemie a schimbat complet situația în acest domeniu).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *