Home » Articole » Articole » Societate » Filozofie » Filozofia, logica, şi metafizica

Filozofia, logica, şi metafizica

postat în: Filozofie 0

Metafizica

Logica

Logica este studiul principiilor raţionamentelor corecte. Argumentele folosesc fie raţionament deductiv fie raționament inductiv. Raționamentul deductiv este atunci când, având în vedere anumite declarații (numite premise), alte declarații (numite concluzii) sunt inevitabil implicate. Regulile inferenţelor din premise include cea mai populara metodă, modus ponens, unde fiind dat „A” și „Dacă A, atunci B”, atunci „B” trebuie să rezulte. O convenție comună pentru un argument deductiv este silogismul. Un argument este numit valabil dacă concluzia sa rezultă din premisele sale, unde premisele sunt adevărate sau nu, în timp ce un argument este corectiv dacă concluzia sa rezultă din premise care sunt adevărate. Logica propoziţională folosește premise care sunt propoziţii, care sunt declarații care sunt fie adevărate fie false, în timp ce logica predicativă foloseşte premise mai complexe numite formule care conţin variabile. Acestea pot fi valori atribuite sau pot fi cuantificate cu cuantificatorul universal (se aplică întotdeauna) sau cuantificatorul existențial (valabil cel puțin o dată). Raționament inductiv face concluzii sau generalizări bazate pe raționament probabilistic. De exemplu, dacă „90% din oameni sunt dreptaci” și „Joe este uman”, atunci „Joe este probabil dreptaci”. Domeniile de logică includ logica matematică (logica simbolică formală) și logica filosofică.

Metafizică

Metafizica este studiul celor mai generale caracteristici ale realității, cum ar fi existența, timpul, relația dintre minte și corp, obiectele și proprietățile lor, întregi și părțile lor, evenimente, procese, precum și legătura de cauzalitate. Ramurile tradiționale ale metafizicii includ cosmologia, studiul lumii în ansamblul său, și ontologia, studiul existenţei.

În metafizica însăși există o gamă largă de diferite teorii filosofice. Idealismul, de exemplu, este credința că realitatea este construită mental sau imaterial, în timp ce realismul susține că realitatea, sau cel puțin o parte din ea, există independent de minte. Idealismul subiectiv descrie obiecte ca nu mai mult de colecții sau „pachete” de date sensittive pentru cel care le percepe. Filosoful din sec. 18, George Berkeley, a susținut că existența este fundamental legată de percepție, cu fraza Esse est aut percipi aut percipere sau „A fi înseamnă a fi perceput sau a percepe”.

În plus față de punctele de vedere menționate mai sus, cu toate acestea, există şi o dihotomie ontologică în metafizică între conceptele de entităţi particulare și universale. Entităţile particulare sunt acele obiecte care se spune că există în spațiu și timp, spre deosebire de entităţile abstracte, cum ar fi numerele. Entităţile universale sunt proprietăți deținute de multiple entităţi particulare, cum ar fi culoarea roşie sau genul. Tipul de existență, dacă există, al entităţilor universale și obiectelor abstracte, este o problemă de dezbatere serioasă în filozofia metafizică. Realismul este poziția filosofică în care entităţile universale există în fapt, în timp ce nominalismul este negarea, sau refuzul entităţilor universale, a obiectelor abstracte, sau a ambelor. Conceptualismul susține că există entităţi universale, dar numai în percepția minții.

Întrebarea dacă existenţa este sau nu un predicativ a fost discutată încă din perioada modernă timpurie. Esenţa este un set de atribute care fac un obiect ceea ce este el în mod fundamental și fără de care își pierde identitatea. Esenţa este în contrast cu accidentul filozofic: o proprietate pe care substanța o are contingent, fără de care substanța încă îşi poate păstra identitatea.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *