Gândirea critică - Erori informale: Cerșind întrebarea

Luați în considerare următorul argument:

Pedeapsa capitală este justificată pentru infracțiuni precum violul și crima, pentru că este destul de legitim și adecvat ca statul să ucidă pe cineva care a comis astfel de acte urâte și inumane.

Indicatorul premisei, „pentru că” denotă premisa și (derivat) concluzia acestui argument. În formă standard, argumentul este următorul:

Ar trebui să observați ceva ciudat în legătură cu acest argument: premisa este în esență aceeași afirmație ca și concluzia. Singura diferență este că premisa precizează ce înseamnă pedeapsa capitală (statul care ucide criminalii), în timp ce concluzia se referă doar la pedeapsa capitală pe nume, iar premisa folosește termeni precum „legitim” și „adecvat”, în timp ce concluzia folosește termen legat, „justificat”. Dar aceste diferențe nu sunt diferențe reale de sens. Astfel, premisa spune în esență același lucru cu concluzia. Aceasta este o problemă: vrem ca premisa noastră să ofere un motiv pentru acceptarea concluziei. Dar dacă premisa este aceeași afirmație ca și concluzia, atunci nu poate oferi un motiv pentru acceptarea concluziei! Cerșirea întrebării apare atunci când cineva (fie în mod explicit, fie implicit) asumă adevărul concluziei în una sau mai multe premise. Cerșirea întrebării este, așadar, un fel de raționament circular.

O caracteristică interesantă a acestei erori este că în mod formal nu există nimic în neregulă cu argumentele de această formă. Iată ce vreau să spun. Luați în considerare un argument care săvârșește în mod explicit eroarea cerșirii întrebării. De exemplu,

Pedeapsa capitală este permisă moral
Prin urmare, pedeapsa capitală este permisă moral

Acum, aplicați orice metodă de evaluare a validității acestui argument și veți vedea că este valid prin orice metodă. Dacă folosim testul informal (încercând să ne imaginăm că premisele sunt adevărate în timp ce concluzia este falsă), atunci argumentul trece testul, deoarece oricând premisa este adevărată, concluzia va trebui să fie și ea adevărată (deoarece este exact aceeași afirmație). La fel, argumentul este valid prin testul nostru formal de validitate, tabele de adevăr. Dar, deși acest argument este valid din punct de vedere tehnic, este totuși un argument foarte rău. De ce? Deoarece ideea de a argumenta în primul rând este de a oferi un motiv pentru a considera că concluzia este adevărată pentru cei care nu acceptă deja concluzia. Dar dacă cineva nu acceptă deja concluzia, atunci simpla repetare a concluziei într-un mod diferit nu îi va convinge. Mai degrabă, un argument bun va oferi un motiv pentru acceptarea concluziei care este suficient de independentă de acea concluzie în sine. Cerșirea întrebării nu reușește cu totul să facă acest lucru și de aceea se consideră o eroare informală. Ceea ce este interesant la cerșirea întrebării este că nu există absolut nimic în neregulă cu argumentul formal.

Dacă un argument cere sau nu întrebarea nu este întotdeauna o problemă ușor de rezolvat. Ca și în cazul tuturor erorilor informale, detectarea acesteia necesită o înțelegere atentă a semnificației afirmațiilor implicate în argument. Iată un exemplu de argument în care nu este la fel de clar dacă există o eroare de cerșire a întrebării:

Credința creștină este justificată deoarece, potrivit creștinismului, există o ființă numită „Duhul Sfânt” care îi ghidează în mod fiabil pe creștini către adevărul cu privire la pretențiile centrale ale creștinismului.

S-ar putea crede că există un fel de circularitate (sau cerșirea întrebării) implicată în acest argument, deoarece argumentul pare să presupună adevărul creștinismului în justificarea afirmației că creștinismul este adevărat. Dar dacă acest argument cerșește cu adevărat sau nu întrebarea este ceva asupra căruia există multe dezbateri în cadrul sub-domeniului filosofiei numit epistemologie („studiul cunoașterii”). Filosoful Alvin Plantinga susține convingător că argumentul nu cerșește întrebarea, dar a fi capabil să evalueze acest argument necesită răbdare în ani de studiu în domeniul epistemologiei (fără a menționa un angajament atent cu munca lui Plantinga). După cum ilustrează acest exemplu, problema dacă un argument cerșește întrebarea ne cere să ne bazăm pe cunoștințele noastre generale despre lume. Acesta este semnul unei erori informale, mai degrabă decât formale.

Sursa: Matthew J. Van Cleave, Introduction to Logic and Critical Thinking, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu