Hyper Text Transport Protocol este nucleul traficului pe World Wide Web (sau WWW) în Internet sau în reţelele private şi este în esenţă un protocol foarte simplu. Se stabileşte o conexiune, se cere un document, trimiţându-se eventual un set de parametri.
HTTP a fost creat iniţial pentru a servi la organizarea mai bună a documentelor în lumea academică. Conceptul de bază de la care s-a plecat atunci când a fost proiectat a fost, după ăcum îi spune şi numele, acela de hipertext. Acesta este un sistem de reprezentare a informaţiei în care pot fi create legături între obiecte (text, imagini, secvenţe video). Atunci când un obiect este selectat, se pot vedea obiectele legate de el. Spre exemplu, citind un document despre muzica clasică, un click cu mouse-ul pe Concertul pentru clavecin şi orchestră, face ca pe ecran să fie afişate mai multe informaţii despre această creaţie, iar un click pe numele Mozart poate să afişeze o imagine a compozitorului. Un alt click poate descărca un fişier audio conţinând concertul.
Acest concept permite organizarea foarte bună a informaţiilor dispersate care formează prin legăturile dintre ele o reţea ca o plasă (web, în engleză). Atunci când informaţiile sunt stocate pe calculatoare din întreaga lume, această reţea devine World Wide Web sau, prescurtat WWW.
Iatăşi o descriere a componentelor implicate într-un transfer HTTP:
- software client: uzual poartă denumirea de browser, cel mai popular astfel de program fiind în acest moment Internet Explorer. Alternative sunt oferite de Netscape Navigator, Mozilla şi Opera;
- calculatorul clientului, care este conectat la o reţea (de regulă Internet);
- server-ul, conectat în aceeaşi reţea ca şi clienţii care îl accesează;
- aplicaţii pe server care implementează protocolul http.
(Ghid MCTI)
Lasă un răspuns