Inegalitatea socială – Sistemul de clase sociale

Un sistem de clase se bazează atât pe factori sociali, cât și pe realizări individuale. Este un sistem cel puțin parțial deschis. O clasă este formată dintr-un ansamblu de oameni care au aceeași relație cu mijloacele de producție sau proprietatea productivă, adică cu lucrurile folosite pentru a produce bunurile și serviciile necesare supraviețuirii: unelte, tehnologii, resurse, pământ, locuri de muncă etc. În analiza lui Karl Marx, sistemele de clasă se formează în jurul instituției proprietății private, separând pe cei care dețin sau controlează proprietatea productivă de cei care nu o au, care supraviețuiesc pe baza muncii lor.

Clasa socială are atât o calitate strict materială legată de aceste definiții ale pozițiilor indivizilor într-un anumit sistem economic, cât și o calitate socială legată de formarea intereselor comune de clasă, diviziunile politice în societate, locurile de conflict și compromis, stiluri de viață și consum. tipare și ceea ce Max Weber a numit diferite „șanse de viață” (1969). Vom reveni la diferențele dintre definițiile lui Marx și ale lui Weber ale clasei mai târziu în acest capitol. Fie că este definit de caracteristici materiale sau sociale, totuși, principalul rezultat social al structurii de clasă este inegalitatea în societate.

Marx a susținut că sistemele de clase au luat naștere în societățile horticole neolitice timpurii, când tehnologiile horticole au crescut randamentele în surplusuri economice. Diviziunile de primă clasă s-au dezvoltat între cei care dețineau și controlau terenurile agricole și surplusul de producție și cei care erau deposedați de proprietate și control (adică muncitorii agricoli). Înainte de perioada neolitică, acum 8.000 până la 10.000 de ani, nu existau clase. Societățile erau egalitare și se caracterizau prin egalitate de condiții. Timp de zeci de mii de ani, societățile de vânători-culegători au împărțit proprietatea productivă și resursele în mod colectiv și nu au produs excedente economice. Ei nu puteau forma societăți de clasă.

În capitalism, principala diviziune de clasă este între clasa capitalistă care trăiește din veniturile din deținerea sau controlul proprietății productive (active de capital precum fabricile și mașinile, sau capitalul însuși sub formă de investiții, acțiuni și obligațiuni) și clasa muncitoare care trăiesc din vânzarea muncii lor la capitalişti pentru un salariu. Marx s-a referit la aceste clase ca burghezie și proletariat, respectiv. În plus, el a descris clasele micii burghezii (little bourgeosie) și ale lumpenproletariatului (subproletariatul). Mica burghezie este cea precum negustorii, fermierii și antreprenorii care dețin unele proprietăți și poate angajează câțiva muncitori, dar încă se bazează pe propria lor muncă pentru a supraviețui. Lumpenproletariatul sunt șomerii cronici sau angajați neregulamentar care se află în și în afara forței de muncă. Ei sunt ceea ce Marx a numit „armata de rezervă a muncii”, un grup de muncitori potențiali care sunt excedenți pentru nevoile de producție la un moment dat.

Într-un sistem de clase, inegalitatea socială este structurală, adică este „încorporată” în organizarea economiei. Relația cu mijloacele de producție (adică proprietate/neproprietate) definește un model persistent și obiectiv de relații sociale care există, într-un anumit sens, înainte sau în afara alegerilor și motivelor personale sau voluntare ale indivizilor. În analiza lui Marx, aceasta a fost și baza conflictului de clasă, deoarece în mod obiectiv (adică, dincolo de percepțiile sau convingerile personale ale indivizilor) pozițiile de clasă sunt contradictorii. Existența burgheziei este definită de impulsul economic de a acumula capital și de a crește profitul. Mijloacele cheie pentru a realiza acest lucru pe o piață competitivă este reducerea costului de producție prin scăderea costului forței de muncă (prin reducerea salariilor, mutarea producției în zone cu salarii mai mici sau înlocuirea lucrătorilor cu tehnologii care economisesc forța de muncă). Acest lucru contrazice interesele proletariatului care caută să stabilească un nivel de trai durabil prin menținerea nivelului salariilor și a nivelului de ocupare a forței de muncă în societate.

În timp ce capitaliștii individuali și muncitorii individuali s-ar putea să nu o vadă în acest fel, în mod obiectiv interesele de clasă se ciocnesc și definesc un model persistent de conflict management-muncă și structuri de clivaj politic în societățile capitaliste moderne.

Cu toate acestea, spre deosebire de sistemele de caste, sistemele de clasă sunt deschise. Oamenii sunt cel puțin formal liberi să obțină un alt nivel de educație sau un loc de muncă decât părinții lor. Se pot deplasa în sus și în jos în cadrul sistemului de stratificare. De asemenea, pot socializa și se pot căsători cu membrii altor clase, permițând oamenilor să treacă de la o clasă la alta. Cu alte cuvinte, indivizii se pot deplasa în sus și în jos în ierarhia clasei, chiar în condițiile în care categoriile de clasă și ierarhia clasei în sine rămân relativ stabile.

Aceasta înseamnă că într-un sistem de clasă, ocupația cuiva nu este fixată la naștere. Deși familia și alte modele societale ajută la ghidarea unei persoane către o carieră, alegerea personală joacă un rol important. De exemplu, Ted Rogers Jr. a ales o carieră în media asemănătoare cu cea a tatălui său, dar a reușit să treacă de la o poziție de relativă bogăție și privilegiu în mica burghezie la a fi al cincilea cel mai bogat burghez din țară. Pe de altă parte, tatăl său Ted Sr. a ales o carieră în radio pe baza intereselor individuale care diferă de ale propriului său tată. Tatăl lui Ted Sr., Albert Rogers, a ocupat o poziție de director al Imperial Oil. Ted Sr. s-a mutat deci din clasa burgheziei în clasa micului burghezie.

• Weber, M. (1969). Class, status and party. In Gerth & Mills (Eds.), Max Weber: Essays in sociology (pp. 180-195). New York, NY: Oxford University Press.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2024 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1