Lebăda Neagră: Impactul extrem de improbabil, de Nassim Nicholas Taleb

Lebăda Neagră: Impactul extrem de improbabil (The Black Swan: The Impact of the Highly Improbable) este o carte din 2007 a autorului și fostului broker financiar Nassim Nicholas Taleb. Cartea se concentrează asupra impactului extrem al evenimentelor rare și imprevizibile și asupra tendinței umane de a găsi explicații simpliste pentru aceste evenimente, retrospectiv. Taleb numește aceasta teoria Lebedei Negre.

Cartea acoperă subiecte legate de cunoaștere, estetică, precum și moduri de viață, și folosește elemente de ficțiune și anecdote din viața autorului pentru a-și elabora teoriile. A petrecut 36 de săptămâni pe lista New York Times a celor mai bine vândute cărți.

Cartea face parte din seria de cinci volume a lui Taleb, intitulată Incerto, care include Fooled by Randomness (2001), The Black Swan (2007–2010), The Bed of Procrustes (2010–2016), Antifragile (2012) și Skin in the Game (2018).

O idee centrală din cartea lui Taleb nu este încercarea de a prezice evenimentele Lebăda Neagră, ci de a construi robustețe față de evenimentele negative și capacitatea de a exploata evenimentele pozitive. „Robustețea” reflectă o atitudine în care nimic nu este permis să eșueze în condiții de schimbare. Taleb susține că băncile și firmele comerciale sunt vulnerabile la evenimentele periculoase ale Lebedei Negre și sunt expuse la pierderi dincolo de cele preconizate de modelele lor financiare defectuoase.

Cartea afirmă că un eveniment „Lebăda Neagră” depinde de observator: de exemplu, ceea ce poate fi o surpriză Lebăda Neagră pentru un curcan nu este o surpriză Lebăda Neagră pentru măcelarul său. Prin urmare, obiectivul ar trebui să fie „a evita să fii curcan”, prin identificarea zonelor de vulnerabilitate pentru a „albi lebedele negre”.

Termenul de lebădă neagră este o expresie latină: cea mai veche referință a acestuia se află în expresia poetului Juvenal că „o persoană bună este la fel de rară ca o lebădă neagră” („rara avis in terris nigroque simillima cygno”, 6.165). A fost o expresie obișnuită în Londra secolului al XVI-lea, ca o afirmație care descrie imposibilitatea, derivând din prezumția lumii vechi că „toate lebedele trebuie să fie albe”, deoarece toate înregistrările istorice ale lebedelor au raportat că aveau pene albe. Astfel, lebada neagră este o referință des citată în discuțiile filosofice despre improbabil. „Prima analitică” a lui Aristotel este cea mai probabilă referință originală care folosește exemple de silogisme care implică predicatele „alb”, „negru” și „lebădă”. Mai precis, Aristotel folosește lebăda albă ca exemplu de relații necesare și lebăda neagră ca improbabilă. Acest exemplu poate fi folosit pentru a demonstra fie raționamentul deductiv, fie inductiv; totuși, nicio formă de raționament nu este infailibil, deoarece în raționamentul inductiv, premisele unui argument pot susține o concluzie, dar nu o asigură și, în mod similar, în raționamentul deductiv, un argument este dependent de adevărul premiselor sale. Adică, o premisă falsă poate duce la un rezultat fals, iar premisele neconcludente vor duce, de asemenea, la o concluzie neconcludentă. Limitele argumentului din spatele „toate lebedele sunt albe” sunt expuse – se bazează doar pe limitele experienței (de exemplu, că fiecare lebădă văzută de cineva, de care a auzit sau a citit, este albă). Scopul acestei metafore este că toate lebedele cunoscute erau albe până la descoperirea lebedelor negre în Australia. Atacul lui Hume împotriva inducției și cauzalității se bazează în primul rând pe limitele experienței de zi cu zi și, de asemenea, pe limitările cunoașterii științifice.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)