Relația dintre energia regenerabilă și geopolitică a fost discutată încă din anii 1970 și 1980, ceea ce înseamnă că este mai puțin nouă decât spun unele dintre contribuțiile recente. Cu toate acestea, abia după 2010 a câștigat cu adevărat tracțiune, și marea majoritate a publicațiilor pe care le-am identificat au fost de după această dată. De atunci, au fost publicate un număr mare de analize și orice publicație care susține că acesta este un subiect cu totul nou își induce în eroare cititorii. Există multe astfel de publicații.
Literatura de specialitate este împărțită cu privire la potențialul de pace al surselor regenerabile. Energia regenerabilă are multe avantaje față de combustibilii fosili pentru securitatea și pacea internațională, mai ales pentru că sursele sale sunt abundente și reînnoite continuu. Cu toate acestea, în ceea ce privește materialele critice și securitatea cibernetică, se crede că energia regenerabilă aduce riscuri de securitate și tensiuni geopolitice mai mari decât au făcut-o combustibilii fosili, deși această viziune nu este susținută foarte puternic. Există, de asemenea, o așteptare că utilizarea sporită a energiei regenerabile va duce la o varietate de conflicte la scară mică, dar va reduce riscul unor conflicte mari interstatale.
În ceea ce privește potențialii câștigători și perdanți geopolitici, foștii exportatori de combustibili fosili sunt văzuți în mod clar ca cei mai mari perdanți, în timp ce câștigătorii sunt mai greu de convenit. Multe țări vor beneficia de o dependență redusă de import, iar unele vor beneficia de propriile lor resurse bogate de energie regenerabilă, dar doar câteva se vor putea stabili ca lideri industriali în tehnologia curată.
Implicațiile pentru relațiile internaționale în general pot fi o nivelare a relațiilor energetice de la dependențe asimetrice la dependențe reciproce, orizontale, o deplasare de la alianțele energetice existente către comunitățile de rețele regionale și o mai mare diversitate a actorilor implicați în politica energetică. În general, sursele regenerabile sunt de așteptat să democratizeze politica internă și relațiile internaționale, stabilizându-le în acest proces.
Literatura de specialitate privind energia regenerabilă și geopolitică umple un decalaj academic important, dar are și slăbiciuni și lacune semnificative, dintre care unele pot fi cauzate de probleme de început. Există un eșec aproape sistematic în definirea a ceea ce înseamnă „geopolitică”, o lipsă de teoretizare și cadrele analitice pentru a gestiona complexitatea subiectului rămân subdezvoltate. Din punct de vedere metodologic, există o utilizare limitată a metodologiilor de prognoză, de construire a scenariilor sau de previziune stabilite, iar dovezile empirice rămân limitate. Majoritatea autorilor nu reușesc, de asemenea, să facă distincția între riscurile geopolitice asociate diferitelor tipuri de energie regenerabilă și doar câțiva disting în mod corespunzător între geopolitica fazei de tranziție și geopolitica unei lumi post-tranziție. În cele din urmă, o parte disproporționat de mare a literaturii este dedicată materialelor critice și securității cibernetice, în timp ce doar o mică parte se referă la declinul puterilor fostelor puteri pe bază de combustibili fosili. Printre publicațiile care discută despre declinul combustibililor fosili, există, de asemenea, o concentrare excesivă pe producătorii de petrol și o lipsă de atenție față de țările care se bazează foarte mult pe cărbune, de exemplu Australia, China, Germania, Indonezia, Polonia și Statele Unite.
Pe de altă parte, este încă timp să abordăm aceste puncte slabe, având în vedere că tranziția la energie regenerabilă este încă în faze incipiente și forța sa deplină nu se va simți decât peste câteva decenii. Recomandările noastre pentru cercetări ulterioare rezultă din punctele slabe menționate mai sus. Este important să recunoaștem că faza de explorare a fost finalizată și au fost făcute primele observații. Au fost publicate și prezentări inițiale ale subiectului.
Cercetările viitoare în acest domeniu se pot deplasa acum în trei direcții generale. În primul rând, se poate consolida și sistematiza baza empirică pentru analiză. În al doilea rând, se pot utiliza metode de prognoză și scenarii stabilite pentru a informa factorii de decizie politică despre strategiile energetice pentru o epocă din ce în ce mai regenerabilă. Acesta ar fi un efort pe termen relativ scurt, menit să informeze factorii de decizie politică și industria. În al treilea rând, pe termen lung, s-ar putea stabili cadre analitice adecvate pentru a analiza sistematic cazurile în efortul de a ne îmbunătăți înțelegerea și de a dezvolta o teorie privind geopolitica energetică, care ar putea fi utilizată pentru a prezice implicațiile geopolitice ale surselor regenerabile. Acest lucru ar necesita un efort academic pe termen lung.
Sursa: Roman Vakulchuka, Indra Overlanda, Daniel Scholtenb, Renewable energy and geopolitics: A review, în Renewable and Sustainable Energy Reviews, Volume 122, April 2020, 109547, https://doi.org/10.1016/j.rser.2019.109547, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing, Geopolitica resurselor energetice regenerabile, volumul 1
Lasă un răspuns