Lumi cu cratere: Luna și Mercur

Figura 9.1 Astronautul Apollo 11 Edwin „Buzz” Aldrin pe suprafața Lunii. Deoarece astăzi nu există atmosferă, ocean sau activitate geologică pe Lună, amprentele pe care le vedeți în imagine vor rămâne probabil în solul lunar timp de milioane de ani. Steagul, de altfel, era imprimat pe un fel de folie care se șifona ușor. De aceea pare că flutură; nu există atmosferă pe Lună și, prin urmare, niciun vânt care să poată face să fluture un steag. (Credit: modificarea lucrării lui NASA/ Neil A. Armstrong)

Luna este singura altă lume pe care oamenii au vizitat-o vreodată. Cum este să stai pe suprafața satelitului nostru natural? Și ce putem învăța mergând acolo și aducând acasă fragmente dintr-o lume diferită?

Începem discuția despre planete ca lumi cu cratere cu două corpuri relativ simple: Luna și Mercur. Spre deosebire de Pământ, Luna este moartă din punct de vedere geologic, un loc care și-a epuizat sursele interne de energie. Deoarece suprafața sa fără aer păstrează evenimente care au avut loc cu mult timp în urmă, Luna oferă o fereastră asupra epocilor anterioare ale istoriei sistemului solar. Planeta Mercur este în multe privințe similară cu Luna, motiv pentru care cele două sunt discutate împreună: ambele sunt relativ mici, lipsite de atmosferă, deficitare în activitatea geologică și dominate de efectele craterelor de impact. Cu toate acestea, procesele care le-au modelat suprafețele nu sunt unice pentru aceste două lumi. Vom vedea că au acționat și asupra multor alți membri ai sistemului planetar.

Luna are doar o optzecime din masa Pământului și aproximativ o șesime din greutatea de suprafață a Pământului – prea mică pentru a reține o atmosferă (Figura 9.2). Moleculele în mișcare ale unui gaz pot scăpa de pe o planetă exact așa cum o face o rachetă și, cu cât gravitația este mai mică, cu atât este mai ușor pentru gaz să se scurgă în spațiu. În timp ce Luna poate dobândi o atmosferă temporară din impactul cometelor, această atmosferă se pierde rapid prin înghețarea la suprafață sau prin evadarea în spațiul înconjurător. Luna de astăzi este dramatic deficitară într-o gamă largă de substanțe volatile, acele elemente și compuși care se evaporă la temperaturi relativ scăzute. Unele dintre proprietățile Lunii sunt rezumate în Tabelul 9.1, împreună cu valorile comparative pentru Mercur.

Figura 9.2 Două părți ale Lunii. Imaginea din stânga arată o parte a emisferei care este îndreptată spre Pământ; sunt vizibile mai multe mări lunare (lat.: maria) întunecate. Imaginea din dreapta arată o parte a emisferei care este orientată spre Pământ; este dominată de zonele înalte. Rezoluția acestei imagini este de câțiva kilometri, similară cu cea a binoclului de mare putere sau a unui telescop mic. (Credit: modificarea lucrării lui NASA/GSFC/Arizona State University)

Proprietăți Luna și Mercur:

Proprietatea	Luna	Mercur
Masa (Pământ = 1)	0.0123	0.055
Diametru (km)	3476	4878
Densitatea (g/cm3)	3.3	5.4
Gravitatea la suprafață (Pământ = 1)	0.17	0.38
Viteza cosmică (km/s)	2.4	4.3
Perioada de rotație (zile)	27.3	58.65
Aria suprafeței (Pământ = 1)	0.27	0.38

Tabel 9.1

Sursa: Astronomy 2e, by OpenStax, access for free at https://openstax.org. ©2020 Rice University, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu, © 2022 MultiMedia Publishing