E foarte logic să ajungi la ideea de Dumnezeu, căci diviziunea materiei în profunzime este ilimitată. De ce? Pentru că nu poate exista o entitate materială care să nu aibă o cauză imanentă. Rezultă că lumea evoluează de la o formă esenţială infinit de subtilă. Pentru noi, ca sisteme biologice (fizice) limitate, Esenţa infinit de subtilă este echivalentă cu neantul. Deci lumea a evoluat din neant şi în consecinţă este o altă formă de existenţă a neantului.

Prin urmare lumea are un anumit grad de virtualitate şi revine (exclusiv) conştiinţei meritul de a percepe această formă de neant numită Univers.

În acest fel conştiinţa şi universul formează un întreg inseparabil. De aceea conştiinţa modificată (antrenată prin procedee spirituale gen meditaţie, rugăciune, trezvie) poate avea control magic asupra lumii înconjurătoare, ca şi cum totul este doar o iluzie a conştiinţei, care, trezindu-se la Adevăr, o poate modifica după propria voinţă.

În acest fel conştiinţa este un miracol şi ea trebuie să fie şi o stare a întregului univers. De ce? Pentru că, după cum am spus, subiectul (conştiinţa) şi obiectul sunt inseparabile, iar conştiinţa însoţeşte materia ca o umbră şi aşa cum fiecare frântură de materie este o picătură din oceanul energetic infinit, tot astfel fiecare unitate de conştiinţă este o picătură din oceanul conştiinţei infinite, pe care lumea oamenilor o numeşte dintotdeauna Dumnezeu.

În univers există, cu siguranţă, şi alte forme de conştiinţă, iar eventuale civilizaţii galactice, care ne depăşesc evolutiv, au atins etape în care sunt capabile să creeze materie din spaţiu, care este plin ochi cu Esenţă, din care pot evolua universuri. Mihai Drăgănescu şi Martin Rees numesc aceste stadii de evoluţie „societăţi ale conştiinţei”. Evident că Universul va fi controlat de conştiinţa universală şi de civilizaţii superdezvoltate (cu rol de Veghetori ai păstrării ordinii universale) şi nu se va permite modificarea legilor divine în orice situaţie, căci s-ar periclita chiar stabilitatea universului.

Cu toate acestea de ce să inventăm noţiuni noi, de genul „societăţi ale conştiinţei”, când avem noţiunea de „Împărăţie a lui Dumnezeu” pe care o va instaura Iisus la A Doua Sa Venire pe Pământ (care se va petrece, posibil, în timpul acestei generaţii), aşa cum a prezis „şi veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta PUTERII şi venind cu norii cerului”[Marcu, 14/62].

De aceea societatea va suferii mari convulsii, căci niciodată nu a fost posibilă schimbarea referenţialului de gândire fără o luptă deschisă între „nou” şi „vechi”, în cazul de faţă vechi şi retrograd fiind materialismul şi societatea fundamentată pe conceptele lui, care au adus lumea în pragul autodistrugerii.

Numai bine.