Sfetcu, Nicolae, „Mitul lui Pinocchio”, în Telework (23 iulie 2023), DOI: 10.13140/RG.2.2.10199.24488, https://www.telework.ro/ro/mitul-lui-pinocchio/

The myth of Pinocchio

Abstract

Pinocchio is one of the most mediated characters in children’s literature. There is a structural similarity between the adventures of Pinocchio and the folk tales of unprepared peasants who end up in the city or even in other countries for a better life. Pinocchio is seen by some analysts as an epic hero, mimicking the annual cycle of vegetative birth, death, and rebirth, and often serve as paradigms for the frequent symbolic deaths and rebirths encountered, such as reemergence from a journey to hell and rebirth through metamorphosis.

Keywords: Carlo Collodi, Aventurile lui Pinocchio, Pinocchio, myth, folk tales, hero

Rezumat

Pinocchio este unul dintre personajele cele mai mediate din literatura pentru copii. Există o similitudine structurală între aventurile lui Pinocchio și poveștile populare despre țăranii nepregătiți care ajung la oraș sau chiar în alte țări pentru un trai mai bun. Pinocchio este văzut de unii analiști ca un erou epic, imitând ciclul anual al nașterii vegetative, al morții și al renașterii și adesea servesc drept paradigme pentru frecventele decese simbolice și renașteri întâlnite, precum reapariția dintr-o călătorie în iad și renașterea prin metamorfoză.

Cuvinte cheie: Carlo Collodi, Aventurile lui Pinocchio, Pinocchio, mit, povești, erou

Mitul lui Pinocchio

Nicolae Sfetcu[1]

nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Academia Română – Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), Divizia de Istoria Științei (DIS)

Pinocchio

Pinocchio este unul dintre personajele cele mai mediate din literatura pentru copii. Povestea sa a fost adaptată în alte cărți, benzi și desene animate, și în filme, în special în filmul Disney din 1940, Pinocchio. (Ferguson et al. 1940)

Fernando Tempesti, cercetător în literatură și unul dintre cei mai buni specialiști ai lui Pinocchio, precizează că în toscana din secolul al XIX-lea, „pinocchio” înseamnă „pin mic”, ceea ce ar însemna și în limbajul secret al lui Collodi : „mic egoist”, asmănător cu Arlechinul comediei florentine dell’arte pe nume Stenterello. (Collodi and Tempesti 2021) Caracteristicile personajului pot fi sintetizate în mod simbolic, așa cum a făcut-o Gérard Génot, ca „sămânță” ca „valoare filială, infantilă”, „carnea lemnului, germinarea în duritate”. (Genot 1974) Pinocchina, în limba populară florentină din acea vreme, însemna o găină sau o femeie mică și oarecum plină, dar bine proporționată. (Battisti and Alessio 1968) Unii comentatori fac apel la unele toponime toscane: în Colle, unde Collodi a fost elev al seminarului local al colegiului episcopal, a existat un izvor numit Fonte del Pinocchio, iar alții vorbesc de San Miniato Basso de astăzi, care se numea „Pinocchio”, același nume cu al pârâului care curge prin centrul orașului. (Vegni 1976)

În povestea originală, Pinocchio este fundamental bun, naiv și inocent, dar Collodi îl descrie ca părând un ticălos, impertinent, persoană răutăcioasă sau capricioasă, nerușinat, care cadă pradă tentațiilor, purtându-se urât chiar și cu tatăl său, Geppetto. Comportamentul prost al lui Pinocchio este menit să servească drept avertisment. Collodi a intenționat inițial ca povestea să fie o tragedie. Prima parte a acesteia s-a încheiat cu execuția marionetei.

Pinocchio este o marionetă de lemn care se mișcă independent. Suferă transformări în timpul romanului, și este adesea descris cu o pălărie ascuțită, o jachetă și o pereche de pantaloni colorați, până la genunchi (numiți „caprietti”). Nasul lui Pinocchio este cea mai cunoscută caracteristică a sa. Crește în lungime când spune o minciună. Există totuși o inconsecvență, deoarece nasul îi crește atunci când este sculptat pentru prima dată de Geppetto, iar a doua oară când este frustrat de iluzia optică a vasului pictat, în timp ce îi este foarte foame, fără ca Pinocchio să mintă în aceste situații.

Unii analiști literari l-au descris pe Pinocchio ca pe un erou epic. La fel ca mulți eroi literari occidentali, precum Odiseu, Pinocchio coboară în iad; el experimentează, de asemenea, renașterea prin metamorfoză, un motiv comun în literatura fantezistă. (Encyclopedia.com 2013)

Collodi îl pedepsește pe Pinocchio pentru lipsa sa de principii morale și respingerea persistentă a responsabilității, și pentru dorința exclusivă de distracție.

Structura poveștii este asemănătoare cu cea a poveștilor populare ale țăranilor care se aventurează în lume, dar sunt nepregătiți pentru ceea ce găsesc și ajung în situații dificile. (Zipes 1996, xiii–xv) Collodi face astfel aluzie la problemele apărute din industrializarea Italiei, care a dus la o migrație masivă a oamenilor de la sate la orașe, inclusiv în alte țări

Morala care se deslușește din aventurile lui Pinocchio este că trebuie să muncești, să fii bun și să studiezi. Îndeplinirea în final a acestor imperative îl transformă pe Pinocchio într-un băiat adevărat. (Morrissey and Wunderlich 1983, 64–75)

Italo Calvino îl consideră pe Pinocchio drept singurul picaro adevărat al literaturii italiene, deși într-o formă fantastică. (Calvino 1981)

Criticul literar Pietro Pancrazi îl consideră simbolul unui copil obișnuit toscan în curs de maturizare. (Pancrazi 1921, 383–388)

Gian Luca Pierotti vede în roman, și în figura lui Pinocchio, o analogie cu anumite Evanghelii apocrife care povestesc o copilărie turbulentă a lui Isus. (Pierotti 1980, 5–7) Giacomo Biffi susține că, dincolo de natura laică a autorului și de propriile sale intenții, este posibil să citim evenimentele marionetei în paralel cu istoria mântuirii conform crezului catolic: ”Pinocchio este narațiunea evadării creaturii de la Creator (de îndată ce Pinocchio este construit, el fuge imediat) și a întoarcerii sale”. (Biffi 2003) Carlo Alberto Madrignani îndeamnă la prudență în această interpretare: simbolismul care apare în text este de tip popular realist, în care elementul magic și simbolic este cu siguranță prezent, dar nu afectează acest adevăr de bază. (Madrignani 1980, 383–388)

O interpretare ezoterică se bazează pe faptul că Collodi aparținea probabil unei loji masonice florentine, (Collodi and Tempesti 2021, 9–10) iar în roman ar apare mai multe elemente simbolice aparținând tradiției antice magice și subterane a literaturii italiene. (Ronchey 2002) Din acest punct de vedere, Pinocchio ar fi în fapt povestea unei inițieri masonice. (Poltronieri and Fazioli 2003)] În acest sens, Elémire Zolla consideră că „Pinocchio al lui Collodi este un miracol literar de o profunzime ezoterică aproape intolerabilă”. (Ronchey 2002)

Mitul

Aventurile lui Pinocchio este o operă clasică a literaturii italiene din secolul al XIX-lea.

Există o similitudine structurală între aventurile lui Pinocchio și poveștile populare despre țăranii nepregătiți care ajung la oraș sau chiar în alte țări pentru un trai mai bun. (Zipes 1996, xiii–xv)

(Panteli 2016) pune accentul pe caracteristicile de basm ale cărții, aspecte susținute și de Rossana Dedola în Pinocchio e Collodi (Dedola 2002) și Jack Zipes, (Zipes 1997, 76) argumentând prin transcrierea diferitelor teme / funcții narative care apar în Aventurile lui Pinocchio în sistemul de codare introdus de Propp. (Propp 1968)

Pinocchio este văzut de alți analiști ca un erou epic, imitând ”ciclul anual al nașterii vegetative, al morții și al renașterii și adesea servesc drept paradigme pentru frecventele decese simbolice și renașteri întâlnite În literatură, două astfel de interpretări simbolice sunt cele mai importante: reapariția dintr-o călătorie în iad și renașterea prin metamorfoză. Renașterea prin metamorfoză, pe de altă parte, este un motiv în general consacrat literaturii fanteziste sau speculative […] Aceste două manifestări figurative ale trupului moarte-renaștere sunt rareori combinate; totuși, Carlo Marea epopee fantezică a lui Collodi, Aventurile lui Pinocchio, este o lucrare în care un erou trăiește moarte simbolică și renaștere atât prin descendență infernală, cât și prin întâlnire amorfoza. Pinocchio este cu adevărat un erou fantastic de proporții epice […] Sub textura comic-fantastică a cărții – dar nu departe – se află o călătorie simbolică către lumea interlopă, din care Pinocchio iese întreg.” (Morrissey and Wunderlich 1983, 64–75)

Alți critici îl văd ca pe un roman de formare sau ucenicie picaresc, cu accent pe divertisment. (Eco 2009) Cu toate acestea, copilăria descrisă de autor este o perioadă în care suferința și nenorocirea sunt atotprezente. O prezentare realistă, în care viața socială este marcată de violență, opresiune, răutate și indiferență. Rezultă că, departe de a fi o poveste pentru copii, romanul poate fi considerat și o alegorie a societății moderne, cu elemente magice și fantastice. În acest spirit, Marco Belpoliti îl consideră pe Pinocchio drept un „erou al foamei”. (Belpoliti 2003, 773–85)

Există o multitudine de alte interpretări ale lui Pinocchio (romane grafice: (Ausonia 2006), (Winshluss 2011), (Jensen 2014); adaptări moderne: (Morpurgo 2015); ciberpunk: (Donà 2015); filme: (Spielberg et al. 2001), (Soo-won 2014), (Ferguson et al. 1940); etc.), ajutate și de plasticitatea mitului Pinocchio, care permite adaptarea sa în orice alt context:

”… povestea lui Pinocchio este despre ceva semnificativ. Transformarea sa magică din marionetă în băiat uman este rezultatul muncii sale grele: el dorește atât de puternic încât reușește să facă imposibilul posibil. Există ceva eroic în miezul acestei povești și acesta este unul dintre motivele pentru care dobândește dimensiuni mitice. Nici mitul Pinocchio nu are legătură cu mitologia clasică; este un mit modern, dar bogat în simboluri și arhetipuri care evocă conexiuni cu mituri și motive religioase mai vechi.” (Panteli 2016)

argumentând relația strânsă dintre mituri și basme prin eseul lui Mircea Eliade, „Mituri și basme”, (Eliade 1964, 195–202) în care ”basmele sunt mituri secularizate care încă înfățișează vechile rituri de inițiere, dar într-un mod mai ascuns și cu elementele religioase netezite”. (Panteli 2016)

Mitul Pinocchio este folosit pentru a condamna cultura violenței și a consumismului. Collodi apelează cu succes la interacțiunile metaforice, bipolaritățile, și miracolele ambigue pe care le întâlnim și la marii scriitori ruși. (Sfetcu 2019)

Simbolistica este foarte importantă în cartea lui Collodi. Nu întâmplător materialul ales este lemnul, deoarece unele mitologii evocă ideea că omul de lemn explică creația omului. Nici alegerea greierului nu este întâmplătoare, deoarece multe culturi îl consideră purtător de noroc și înțelepciune. Iar zâna simbolizează rolul mamei pentru Pinocchio, dându-i viață și apărând de fiecare dată când are nevoie de ea. Drumul lui Pinocchio de acasă la școală, este considerat de (Mikael 2017) ca o metaforă a drumului vieții.

La fel ca în cartea Solaris a lui Stanislav Lem, (Lem 2012) și în ecranizarea acestui roman de Andrei Tarkovski, (Tarkovsky 1972) în care Hari trece prin aceeași dramă a devenirii ca și Pinocchio, merită evidențiat aici ritmul intern al imaginilor. Ritmul nu este determinat de lungimea secvențelor, ci de presiunea timpului care trece prin ele. (Sfetcu 2019) Într-o declarație care articulează asemănările dintre modelul Deleuze și modelul heterotopic al lui Foucault, Deleuze afirmă:

„Imaginea timpului are puterea de a afecta modul în care gândim prin tăierea fluxului ordonat al timpului cronologic, continuitatea pe care se întemeiază unitatea și integritatea subiectului. Imaginea timpului alimentează gândirea și o împinge la limită unde se formează noile concepte și apar noi forme de subiectivitate și moduri de a fi în lume.” (Deleuze 1985)

Pinocchio, o marionetă care posedă limbajul natural și capacitățile cognitive ale unui copil, dar lipsită de experiențe lumești, este mesajul pe care Collodi îl transmite italienilor, făcându-i conștienți de cruzimea obtuză și mecanică dominantă în lumea reală.

Bibliografie

Ausonia. 2006. “Pinocchio. Storia Di Un Bambino.” 2006. https://www.libroco.it/dl/Ausonia/Pavesio-Productions/9788887810844/Pinocchio-Storia-di-un-bambino/cw737853338837580.html.
Battisti, Carlo, and Giovanni Alessio. 1968. Dizionario etimologico italiano. G.Barbèra.
Belpoliti, Marco. 2003. “Le Avventure Di Pinocchio. Storia Di Un Burattino.” http://www.istitutocomprensivoperugia4.it/wikiprogetti/images/e/e7/Pinocchio-1.pdf.
Biffi, Giacomo. 2003. Il mistero di Pinocchio. Elledici.
Calvino, Italo. 1981. “Ma Collodi Non Esiste.” La Repubblica, April.
Collodi, Carlo, and Fernando Tempesti. 2021. Le avventure di Pinocchio. Feltrinelli Editore.
Dedola, Rossana. 2002. Pinocchio e Collodi. B. Mondadori.
Deleuze, Gilles. 1985. “L’Image-Temps. Cinéma 2.” 1985. http://www.leseditionsdeminuit.fr/livre-L%E2%80%99Image_temps._Cin%C3%A9ma_2-2018-1-1-0-1.html.
Donà, Silvio. 2015. Pinocchio 2112. Milano: Il Leone Bianco.
Eco, Umberto. 2009. “Introduction.” In Carlo Collodi, Pinocchio: The Tale of a Puppet. New York: Geoffrey Brock.
Eliade, Mircea. 1964. Myth and Reality. London: George Allen & Unwin Ltd.
Encyclopedia.com. 2013. “Pinocchio: Carlo Collodi.” 2013. https://www.encyclopedia.com/children/academic-and-educational-journals/pinocchio-carlo-collodi.
Ferguson, Norman, T. Hee, Wilfred Jackson, Dickie Jones, Christian Rub, and Mel Blanc, dirs. 1940. Pinocchio. Animation, Adventure, Comedy. Walt Disney Animation Studios, Walt Disney Productions.
Genot, Gérard. 1974. “Le Corps de Pinocchio.” Convegno Internazionale Di Studi Collodiani – Pescia.
Jensen, Van. 2014. Pinocchio, Vampire Slayer Complete Edition. Illustrated edition. Marietta, GA: Top Shelf Productions.
Lem, Stanislaw. 2012. Solaris. Premier Digital Publishing.
Madrignani, Carlo Alberto. 1980. “Fiaba Magica o Parabola Esoterica.” In C’era Una Volta Un Pezzo Di Legno. La Simbologia Di Pinocchio. Milano: Emme Edizioni.
Mikael. 2017. “Pinocchio, ou l’importance de l’éducation.” Nos Pensées. December 18, 2017. https://nospensees.fr/pinocchio-limportance-de-leducation/.
Morpurgo, Michael. 2015. Pinocchio. UK ed. edition. London: HarperCollinsChildren’sBooks.
Morrissey, Thomas J., and Richard Wunderlich. 1983. “Death and Rebirth in Pinocchio.” Children’s Literature 11 (1): 64–75. https://doi.org/10.1353/chl.0.0384.
Pancrazi, Pietro. 1921. “Elogio Di Pinocchio.” Ragguagli Di Parnaso. Dal Carducci Agli Scrittori d’oggi.
Panteli, G. 2016. “From Puppet to Cyborg: Posthuman and Postmodern Retellings of the Pinocchio Myth.” Doctoral Thesis, UCL (University College London). Doctoral, UCL (University College London). https://discovery.ucl.ac.uk/id/eprint/1528658/.
Pierotti, Gian Luca. 1980. “Ecce Puer (Il Libro Senza Frontespizio e Senza Indice).” In C’era Una Volta Un Pezzo Di Legno. La Simbologia Di Pinocchio. Milano: Emme Edizioni.
Poltronieri, Morena, and Ernesto Fazioli. 2003. Pinocchio in arte mago. Hermatena.
Propp, Vladimir. 1968. Morphology of the Folktale By V. Propp. https://utpress.utexas.edu/books/promor.
Ronchey, Silvia. 2002. “Il Burattino Framassone – Intervista a Silvia Ronchey (La Stampa).” 2002. http://www.gianfrancobertagni.it/materiali/zolla/pinocchio.htm.
Sfetcu, Nicolae. 2019. “Filmul Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Aspecte psihologice și filosofice.” Telework. 2019. https://www.telework.ro/ro/e-books/filmul-solaris-regia-andrei-tarkovsky-aspecte-psihologice-si-filosofice/.
Soo-won, Jo. 2014. “Pinocchio (TV Series 2014–2015) – IMDb.” 2014. https://www.imdb.com/title/tt4201628/.
Spielberg, Steven, Haley Joel Osment, Jude Law, and Frances O'Connor, dirs. 2001. A.I. Artificial Intelligence. Drama, Sci-Fi. Warner Bros., Dreamworks Pictures, Amblin Entertainment.
Tarkovsky, Andrei, dir. 1972. Solaris. Drama, Mystery, Sci-Fi. http://www.imdb.com/title/tt0069293/.
Vegni, Alessandro. 1976. “Pinocchio è Nato a Empoli – Dove è Nata La Storia Del Burattino Pinocchio, Luoghi, Personaggi, Curiosità.” 1976. http://www.rangers.it/empoli/pinocchioaempoli.htm.
Winshluss. 2011. Pinocchio. Erscheinungsort nicht ermittelbar: Last Gasp.
Zipes, Jack. 1996. “Pinocchio (Penguin Classics) – AbeBooks – Collodi, Carlo; Folkard, Charles; Murray, M. A.: 0142437069.” 1996. https://www.abebooks.com/9780142437063/Pinocchio-Penguin-Classics-Collodi-Carlo-0142437069/plp.
———. 1997. “Happily Ever After: Fairy Tales, Children, and the Culture Industry.” Routledge & CRC Press. 1997. https://www.routledge.com/Happily-Ever-After-Fairy-Tales-Children-and-the-Culture-Industry/Zipes/p/book/9780415918510.

Acesta este un articol cu Acces Deschis (Open Access) distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY 4.0 (http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/).