(Omul de știință și cărțile sale de Gerbrand van den Eeckhout)
Un om de știință este o persoană care este cercetător sau are experiență într-o disciplină academică. Un om de știință poate fi și un cadru universitar, care lucrează ca profesor, academician sau cercetător la o universitate. Un cadru universitar deține de obicei o diplomă avansată sau o diplomă terminală, cum ar fi un master sau un doctorat. Oamenii de știință independenți și intelectualii publici lucrează în afara academiei, dar pot publica în reviste academice și pot participa la discuții publice academice.
Definiții
În limba engleză contemporană, termenul om de știință este uneori echivalent cu termenul academician și descrie o persoană cu studii universitare care a atins stăpânirea intelectuală a unei discipline academice, ca instructor și ca cercetător. Mai mult, înainte de înființarea universităților, termenul de om de știință a identificat și descris o persoană intelectuală a cărei ocupație principală era cercetarea profesională. În 1847, ministrul Emanuel Vogel Gerhart a vorbit despre rolul omului de știință în societate:
”[Un] om de știință [este unul] a cărui întreagă ființă intelectuală și morală lăuntrică a fost desfășurată simetric, disciplinată și întărită sub influența adevărului… Nicio facultate nu ar trebui atrasă spre neglijarea altora. Întregul interior ar trebui să fie desfășurat armonios.”
Gerhart a susținut că un om de știință nu poate fi concentrat pe o singură disciplină, susținând că cunoașterea mai multor discipline este necesară pentru a pune pe fiecare în context și pentru a informa dezvoltarea fiecăreia:
”[A] fi un om de știință implică mai mult decât o simplă învățare… Un om de știință autentic posedă ceva mai mult: el pătrunde și înțelege principiul și legile domeniului particular al cunoașterii umane de unde a acumulat cunoștințe. El îmbină viața cu Știința… [și] mintea lui este transfuzată și modelată de energia și spiritul ei.”
O examinare din 2011 a subliniat următoarele atribute acordate în mod obișnuit oamenilor de știință ca fiind „descrise de mulți scriitori, cu unele variații ușoare ale definiției”:
”Temele comune sunt că un om de știință este o persoană care are o capacitate intelectuală ridicată, este un gânditor independent și un actor independent, are idei care se deosebesc de ceilalți, este persistent în căutarea lor pentru dezvoltarea cunoștințelor, este sistematic, are integritate necondiționată, are onestitate intelectuală, are unele convingeri și este în măsură să susțină aceste convingeri.”
Oamenii de știință se pot baza pe metoda academică sau pe erudiție, un corp de principii și practici utilizate de savanți pentru a-și face afirmațiile despre lume cât mai valide și demne de încredere posibil și pentru a le face cunoscute publicului savant. Sunt metodele care avansează sistemic predarea, cercetarea și practica unui anumit domeniu de studiu academic sau de învățare printr-o anchetă riguroasă. Învățarea este creativă, poate fi documentată, poate fi replicată sau elaborată și poate fi și este revizuită de colegi prin diverse metode.
Rolul în societate
În general, oamenii de știință au fost susținuți ca figuri credibile de înaltă poziție socială, care sunt angajate în activități importante pentru societate. În China imperială, în perioada cuprinsă între 206 î.e.n. și până în 1912, intelectualii erau oameni de știință oficiali („oameni de știință domni”), care erau funcționari publici numiți de împăratul Chinei pentru a îndeplini sarcinile de guvernare zilnică. Acești funcționari publici au obținut diplome academice prin examenul imperial și, de asemenea, erau caligrafi pricepuți și cunoșteau filozofia confuciană. Istoricul Wing-Tsit Chan concluzionează că:
”În general vorbind, palmaresul acestor oameni de știință a fost unul demn. A fost suficient de bun pentru a fi lăudat și imitat în Europa secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, a dat Chinei un handicap enorm în tranziția lor de la guvernare de către oameni la guvernare prin lege, iar considerentele personale în guvernul chinez au fost un blestem.”
În dinastia coreeană Joseon (1392–1910), intelectualii erau literați, care știau să citească și să scrie și au fost desemnați, ca chungin („oamenii de mijloc”), în conformitate cu sistemul confucianist. Din punct de vedere social, ei au constituit mica burghezie, compusă din oameni de știință-birocrati (erudiți, profesioniști și tehnicieni) care administrau domnia dinastică a dinastiei Joseon.
În discursul său din 1847, Emmanuel Vogel Gerhart a afirmat că oamenii de știință au obligația de a-și continua studiile cu rigurozitate, astfel încât să rămână conștienți de noile cunoștințe generate și să contribuie cu propriile lor perspective la corpul de cunoștințe disponibil tuturor:
”Progresul științei implică interese importante. Merită atenția tuturor iubitorilor sinceri de adevăr. Fiecare… om de știință are obligația de a contribui la desfășurarea mereu progresivă a bogățiilor și puterii sale. [Ei]… ar trebui să-și combine energiile pentru a aduce la vedere ceea ce a scăpat de viziunea ascuțită a acelor oameni de statură intelectuală nobilă care au trăit și au murit înaintea lor.”
Mulți oameni de știință sunt, de asemenea, profesori implicați în predare. Într-un număr de țări, titlul „Profesor cercetător” se referă la o persoană care se ocupă în primul rând de cercetare și care are puține sau deloc obligații de predare. Titlul este folosit în acest sens în Marea Britanie, unde este cunoscut ca Research Professor la unele universități, și Professorial Research Fellow la alte instituții și în nordul Europei.
Profesorul de cercetare este adesea cel mai înalt rang al unei cariere axate pe cercetare în Regatul Unit și în nordul Europei și este considerat ca fiind egal cu un profesor titular de predare. Adesea, postul de profesor cercetător are un loc de muncă permanent, ca profesor titular în S.U.A., iar postul este deținut de un om de știință deosebit de distins. Astfel, titlul este văzut ca fiind mai prestigios decât un profesor titular de predare.
Meseria de profesor cercetător are un grad de prestigiu oarecum similar în Statele Unite, cu excepția faptului că profesorii cercetători din SUA sunt adesea posturi nepermanente, care trebuie să își finanțeze salariile din surse externe. Nu este cazul în majoritatea celorlalte țări.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Eseuri filosofice
O colecție personală de eseuri din filosofia științei (fizică, în special gravitație), filosofia tehnologiei informațiilor și comunicații, problemele sociale actuale (inteligența emoțională, pandemia COVID-19, eugenia, serviciile de informații), filosofia artei și logica și filosofia limbajului. Distincția dintre falsificare și respingere … Citeşte mai mult
Buclele cauzale în călătoria în timp
Despre posibilitatea călătoriei în timp pe baza mai multor lucrări de specialitate, printre care cele ale lui Nicholas J.J. Smith („Time Travel”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy”), William Grey (”Troubles with Time Travel”), Ulrich Meyer (”Explaining causal loops”), Simon Keller … Citeşte mai mult
Filosofia blockchain
Conceptul de heterotopie digitală implică o modalitate de a descrie și analiza relația specială și evolutivă dintre statul contemporan și banii digitali, inclusiv criptovalutele derulate prin blockchain. Caracteristicile statului sunt afectate prin conexiunea cu monedele digitale. Sistemele sociale își creează … Citeşte mai mult
ion adrian
Un „om de știință este o persoană care are o capacitate intelectuală ridicată, este un gânditor independent și un actor independent, are idei care se deosebesc de ceilalți, este persistent în căutarea lor pentru dezvoltarea cunoștințelor, este sistematic, are integritate necondiționată, are onestitate intelectuală, are unele convingeri și este în măsură să susțină aceste convingeri.”
Este tot ce ar trebui bine inteles mai ales de cei care se considera astfel.