De: Aeleden

Aeleden — Sun, 19 Jul 2015 21:11:09 +0000

Hm! Şi eu credeam la fel, şti, chestiunea cu subconştientul, cu programarea mentală, voinţa, etc. Asta până într-o zi. Mă ocupam cu depanarea televizoarelor şi am avut ocazia să intru în multe case. Odată am ajuns la o babă. Trecută de 70 de ani, cam “de culoare”, avea un tv alb-negru de reparat. După ce i l-am pus la punct şi l-am lăsat puţin în probă, baba (ca să nu-mi plătească, m-am gândit eu) s-a oferit să-mi ghicească în cărţi. Avea pachetul de cărţi pe masă şi era clar că se ocupă cu ghicitul. Eu am râs şi i-am spus că nu cred în aşa ceva. Baba m-a privit ţintă, a pus cărţile la loc pe masă zicând, aşa, ca pentru ea: „Va să zică nu crezi? Eşti din ăia fără credinţă. Dar dacă te fac eu să crezi, ce zici dumneata?”. „Nu aţi avea cum” îi răspund. Doar nu s-o apuca o babă de doi bani să-mi ţină mie discursuri academice despre tarot ca să mă convingă. Ea însă a luat o farfurie simplă dintr-un rastel, a aşezat-o pe masă şi a turnat apă de un deget pe fundul ei. Apoi mi-a zis să pun o monedă în ea. Cum nu am avut o monedă la mine, am convenit cu baba să pun în locul monedei o cheiţă, de vreo cinci cm, dintr-o trusă. Ea a apucat farfuria de o margine şi m-a pus pe mine să ţin de cealaltă margine. Cobora şi ridica farfuria bolborosind ceva. Era un descântec din care uneori auzeam bine unele cuvinte. Eu „precaut” căutam cu cealaltă mână pe sub masă să nu fie ceva şi încercam să rămân vigilent să nu cumva să fiu hipnotizat. Dar, lucru curios, pe măsură ce femeia descânta, pe mine a început să mă taie apele, să simt furnicături pe corp şi la un moment dat cheiţa aceea din farfurie s-a ridicat şi plutea deasupra ei la circa 10-12 cm. Asta-i levitaţie curată, gândeam eu. Am atins cheiţa cu un deget, să mă conving de ce vedeam şi cheia oscila de parcă era suspendată într-un punct nevăzut plasat exact în centrul ei de greutate. Băbuţa mi-a făcut semn să nu mai pun mâna şi şi-a continuat descântecul. Am rămas bulversat şi într-un final (după circa 5-6 minute) mi-a zis să mă închin ca să se liniştească. M-am închinat şi pe loc cheiţa a căzut înapoi în farfurie.
Am rămas impresionat şi întâmplarea mi-a schimbat convingerile de ateu înfumurat. Era clar că forţa stârnită prin descântecul băbuţei nu era tocmai din cele benefice, dacă ea era anulată de simplul act de a-ţi face semnul crucii. De atunci m-am interesat mult de asemenea fenomene şi am devenit credincios.
Laureaţii premiului Nobel nu ştiu nimic din ştiinţa secretă a acelei babe modeste, iar magia e ştiinţa supremă, mai ales când ritualurile magice sunt adresate lui Dumnezeu. Într-o zi ştiinţa va trebui să recunoască magia, dar nu ştiu dacă va putea să o şi explice vreodată fără ajutorul religiei.
Chestiunea cu subconştientul, cu programarea mentală, puterea dorinţelor, crearea viitorului şi alte invenţii savante sunt apă de ploaie.

Numai bine.

Comentarii la: Origini antropologice şi psihologice ale magiei

De: Aeleden