Pandemia COVID, John Rawls și vălul ignoranței

Nimeni nu știe câte persoane sunt infectate cu COVID dar sunt complet asimptomatice. Știm că oamenii asimptomatici sunt o sursă de răspândire comunitară a virusului. Mai mult, datele indică faptul că persoanele care în cele din urmă devin simptomatice sunt contagioase timp de câteva zile înainte de apariția simptomelor inițiale. Cu alte cuvinte, nu poți fi sigur, chiar acum, dacă ești un potențial vector al bolii pentru altcineva. Nici nu poți fi sigur că nu ai devenit victimă.

Din punct de vedere filozofic te afli în ceea ce teoreticienii numesc luarea deciziilor în condiții de incertitudine. Nu ai cum să estimezi probabilitățile că ești bolnav sau contagios – victimă sau vector.

Teoreticianul justiției, John Rawls a folosit acest model de incertitudine decizională ca experiment de gândire denumit ”vălul ignoranței”, o metodă de determinare a moralității problemelor. Acesta cere unui factor de decizie să aleagă cu privire la o problemă socială sau morală și presupune că are suficiente informații pentru a cunoaște consecințele posibilelor lui decizii pentru toată lumea, dar nu ar ști sau nu ar ține cont de persoana respectivă. Teoria susține că necunoașterea poziției finale în societate ar duce la crearea unui sistem just, întrucât factorul de decizie nu ar dori să ia decizii de care să beneficieze un anumit grup în detrimentul altuia, pentru că factorul decizional ar putea teoretic ajunge în oricare grup.

Experimentul de gândire propus de John Rawls afirmă că oamenii care iau decizii politice își imaginează că nu știu nimic despre talentele, abilitățile, gusturile, clasa socială și pozițiile pe care le vor avea în cadrul unei ordini sociale. Atunci când astfel de partide selectează principiile pentru distribuirea drepturilor, pozițiilor și resurselor în societatea în care vor trăi, acest „văl al ignoranței” îi împiedică să știe cine va primi o anume distribuție de drepturi, poziții și resurse în acea societate.

Conform lui Leslie Francis, pandemia COVID poate fi considerată o versiune naturală a experimentului de gândire al lui John Rawls: pune un văl de ignoranță cu privire la starea de infecție. Nu știi nimic despre tine, dacă ești infectat sau nu, sau dacă vei fi infectat. Și te întrebi, ce principii ai accepta în ceea ce privește distanțarea fizică, purtarea de măști, care să permită întreprinderilor să se redeschidă sau să permită adunarea mulțimilor, dacă nu cunoști propria ta situație cu privire la infecția cu COVID?

Desigur, cunoști câteva caracteristici ale situației tale, care îți permit să răspunzi la aceste întrebări. Știi, de exemplu, dacă locul de muncă îți permite să lucrezi de acasă, sau dacă ai o grădină în care să te bucuri de aer liber în siguranță, sau dacă lucrezi într-o firmă care a devenit un punct fierbinte al infecției. Știi dacă ești diabetic, obez sau vârstnic.

Deci, în pandemia actuală există elemente atât de incertitudine comparativă, cât și de certitudine comparativă, ceea ce arată că Rawls avea pe jumătate dreptate și greșea pe jumătate despre cum ar trebui să ne gândim la nedreptatea în lume.

Așadar, dacă ai ghinion să fii aproape de cineva care nu poartă mască, reamintește-i ceea ce este pe jumătate corect și ce este pe jumătate greșit în ceea ce privește experimentul gândirii lui Rawls. La un moment dat, nu știm cu adevărat dacă am putea fi victima sau un vector pentru COVID. Dar știm situațiile noastre de relativ privilegiu sau dezavantaj în ceea ce privește COVID. Pe măsură ce luăm decizii sociale la nivel politic și decizii individuale cu privire la ceea ce trebuie făcut în lumina politicilor guvernamentale, trebuie să ne reamintim constant să corectăm presupunerile noastre despre privilegiu cu realitatea vălului ignoranței în spatele căruia stăm cu privire la boala infecțioasă.