Cea mai importantă obiecție față de posibilitatea logică a călătoriei înapoi în timp este așa-numitul paradox al bunicului. Acest paradox a convins mulți oameni de imposibilitatea călătoriei înapoi în timp:
”Moartea retrospectivă arată că călătoria adevărată în timp este imposibilă rezultând din bine-cunoscutele „paradoxuri” pe care le implică. Exemplul clasic este „Ce se întâmplă dacă te întorci în trecut și-l ucizi pe bunicul tău când era încă un băiețel?” … Atât de complexe și fără speranță sunt paradoxurile … că cea mai ușoară cale de ieșire din haosul irațional care are drept rezultat este să presupunem că Călătoria adevărată în timp este, și va fi, pentru totdeauna, imposibilă.” (Asimov, 2003)
”călătoria în trecutul cuiva … ar părea să ducă la tot felul de probleme logice, dacă s-ar putea schimba istoria. De exemplu, ce s-ar întâmpla dacă ți-ai ucis părinții înainte de a te naște. S-ar putea să se evite astfel de paradoxuri prin modificarea conceptului de liberă voință. Dar acest lucru nu va fi necesar dacă ceea ce eu numesc ipoteza de protecție a cronologiei este corectă: Legile fizicii împiedică apariția curbelor închise temporale.” (Hawking, 1992)
O altă versiune a paradoxului afirmă că
”În cazull în care călătoria în timp era logic posibilă, atunci călătorul în timp se putea întoarce în trecut și într-o furie suicidară își distrugea mașina de timp înainte de a fi terminată și ucide sinele său mai tânăr. Dar dacă aceasta era o condiție necesară pentru călătoria temporală care a avut loc și este eliminată, ar trebui să ajungem la concluzia că călătoria temporală nu a avut loc. Prin urmare, dacă a avut loc călătoria temporală, atunci nu a avut loc. De aceea nu a apărut, și este necesar să nu fi apărut. Pentru a răspunde, așa cum se face în mod obișnuit, că călătorul nostru în timp nu poate schimba trecutul în acest fel, este un petitio principii. De ce călătorul de timp este constrâns în acest fel? Ce forță misterioasă îi blochează furia suicidară bruscă?” (Smith, 1985)
Ideea este imposibilitatea călătoriei înapoi în timp deoarece, dacă s-ar întâmpla, călătorii în timp ar încerca să facă lucruri cum ar fi să-și omoare sinele mai tânăr (sau bunicii lor etc.). Știm că făcând aceste lucruri – într-adevăr, schimbând trecutul în orice fel – este imposibil. Dacă ar fi existat călătorii în timp, atunci nu ar mai fi rămas nimic pentru a împiedica aceste lucruri să se întâmple. Dacă lăsăm lucrurile să ajungă la stadiul în care călătorul în timp se confruntă cu bunicul cu o armă încărcată, atunci nu mai rămâne nimic pentru a preveni imposibilitatea de a apărea. Așa că trebuie să tragem linia mai devreme: trebuie să fie imposibil ca cineva să intre în această situație; adică călătoria înapoi în timp trebuie să fie imposibilă.
Pentru a apăra posibilitatea de a călători în timp în fața acestui argument, trebuie să arătăm că această călătorie în timp nu este o cale sigură de a face imposibilul posibil. Deci, având în vedere că un călător de timp a mers în trecut și se confruntă cu bunicul, ce ar putea să-l oprească să-l omoare pe bunicul său? Unii autori de science fiction recurg la ideea chaperonilor sau a gardienilor timpului care împiedică pe călătorii în timp să schimbe trecutul – sau forțele misterioase ale logicii. Dar este greu să luăm în serios aceste idei – și, mai important, este greu să le facem să lucreze în detaliu atunci când ne amintim că schimbarea trecutului este imposibilă.
Din fericire, există un răspuns mai bun – și în literatura SF, și adus în atenția filozofilor de către Lewis (1976). Ce ar împiedica pe călătorul în timp să facă imposibilul posibil? El ar fi eșuat „pentru un motiv obișnuit”, după cum spune Lewis (1976). Arma lui s-ar putea bloca, un zgomot i-ar putea distrage atenția, ar putea aluneca pe o coajă de banană, etc. Nu este nevoie de nimic mai mult decât astfel de întâlniri obișnuite pentru a opri uciderea bunicului. De aici călătoria înapoi în timp nu implică apariția unor evenimente imposibile – și astfel obiecția de mai sus este dezamorsată.
Dar ce nu se ia în seamă în toate aceste argumentări este faptul că eventuala ucidere a bunicului nu este decât un eveniment singular dintr-o infinitate de alte evenimente care au loc cu ocazia călătoriei în trecut: călătorul în timp transportă, odată cu el, tot mediul propriu imediat apropiat (haine, praful de pe haine, etc,), ocupă un loc în spațiu care altfel ar fi fost ocupat de alte obiecte, modifică circulația aerului din juirul lui, etc. Și toate aceste evenimente concurp la modificarea trecutului. Faptul că bunicul nu a fost ucis de armă e un fapt singular. În realitate, glonțul tras a apărut de nicăieri sfidând legile conservării la fel ca celelalte obiecte, coaja de banană a evoluat într-un mod diferit de cel în care nu ar fi existat călătoria în trecut, etc.
Toate aceste paradoxuri ireconciliabile nu înseamnă însă că infirmă neapărat posibilitatea călătoriei în timp. Ele nu sunt decât o dovadă a îânțelegerii noastre limitate.
Sursa: Smith, Nicholas J.J., „Time Travel”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Summer 2019 Edition), Edward N. Zalta (ed.), URL = <https://plato.stanford.edu/archives/sum2019/entries/time-travel/>.
Lasă un răspuns