Parlamentul României

Parlamentul României este instituția legislativă națională a României, formată din Camera Deputaților și Senatul. Se întrunește la Palatul Parlamentului din București.

Înainte de modificarea Constituției din 2003, cele două camere aveau atribute identice. Un text al unei legi trebuia aprobat de ambele camere. Dacă textul era diferit, o comisie specială (comisie de mediere) era formată din deputați și senatori, care „negocia” între cele două ramuri legislative forma viitoarei legi. Raportul acestei comisii trebuia aprobat într-o sesiune comună a Parlamentului. După referendumul din 2003, o lege trebuie încă aprobată de ambele camere, dar fiecare a desemnat chestiunile pe care ajunge să le delibereze înaintea celeilalte, în calitate de cameră decizională. Dacă prima cameră adoptă o propunere de lege (referitoare la competențele sale, aceasta este transmisă celeilalte, care poate aproba sau respinge. Dacă aduce modificări, proiectul de lege este trimis înapoi la camera care decide, a cărei decizie este definitivă.

În 2009 a avut loc un referendum pentru consultarea populației cu privire la transformarea parlamentului într-un organism unicameral și reducerea numărului de reprezentanți la 300. Deși referendumul a trecut, rezultatele nu sunt obligatorii, fiind necesar un referendum care să menționeze în mod explicit modificarea constituției. pentru a realiza acest lucru.

Istorie

Istoria parlamentară a României începe în mai 1831 în Țara Românească, unde a fost adoptat un document constituțional, Regulamentul Organic; după mai puțin de un an mai târziu, în ianuarie 1832, același statut a fost implementat și în Moldova. Regulamentul organic a pus bazele instituției parlamentare din Principatele Române.

Convenția de la Paris din 19 august 1858 și, în special, Statutul Dezvoltător al acestei convenții (care a introdus un parlament bicameral, prin înființarea Corpului Ponderator, redenumit ulterior Senat), adoptată la inițiativa Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin intermediul unui plebiscit în 1864, a perfecționat și lărgit principiul reprezentării naționale. Sub regimul politic instituit prin Convenția de la Paris, puterea legislativă s-a confruntat cu un proces evident de modernizare, iar puterea legislativă ca reprezentare națională, funcționa în conformitate cu modul de organizare și funcționare a parlamentelor din Europa de Vest la acea vreme.

Procesul istoric de formare a Parlamentului României în epoca modernă a stimulat puternic afirmarea suveranității naționale, conducând ulterior la Unirea celor două Principate, în 1859. Sub domul Parlamentului României, la 9 mai 1877, a fost citită Declarația independenței României și, în 1920, au fost citite documentele de unire cu Transilvania și Basarabia în temeiul Tratatului de la Trianon, începutul formal al României Mari.

În februarie 1938, pe fondul asocierii politice europene destul de haotice care a dus în cele din urmă la al doilea război mondial, regele Carol al II-lea, care a avut mereu tendința de a-și favoriza propria guvernare personală asupra parlamentarismului, a impus o regulă a monarhiei autoritare. Sub dictatura regală, parlamentul a devenit doar un corp decorativ, lipsit de principalele sale atribute.

Carol a abdicat în septembrie 1940, iar statul național legionar care a urmat a suspendat parlamentul. Statul național legionar ca atare a durat mai puțin de cinci luni, dar a fost succedat de dictatura militară a lui Ion Antonescu, iar parlamentul a rămas suspendat. După 23 august 1944, sub presiunea forțelor sovietice și a altor forțe comuniste, parlamentul a fost reorganizat ca un singur organism legislativ, Adunarea Deputaților, schimbată în conformitate cu constituția din 1948, în Marea Adunare Națională, un corp pur formal, total subordonat puterii Partidului Comunist Român.

Revoluția română din decembrie 1989 a deschis drumul pentru a restabili democrația electorală pluralistă autentică, respectând drepturile omului și respectând separarea puterilor și responsabilitatea conducătorilor în fața organelor reprezentative. Datorită documentelor emise de puterea revoluționară provizorie, România a revenit la un sistem parlamentar bicameral. Toate aceste prevederi pot fi găsite în noua Constituție a țării, aprobată prin referendum în 1991.

În mai mult de un deceniu de tranziție post-comunistă, Camera Deputaților și Senatul au dezbătut și adoptat numeroase legi și reglementări care vizează reformarea întregii societăți pe o bază democratică, garantarea respectării drepturilor fundamentale ale omului, promovarea reformei și privatizării, consolidarea economiei pieței instituții și cele ale unui stat guvernat de lege, ceea ce a dus la integrarea României în astfel de instituții precum NATO și Uniunea Europeană.

Traducere din Wikipedia