Regele Frederic a vizitat odată o închisoare, ca să se convingă el însuşi despre starea delicvenţilor. Aici întreabă pe un delicvent, pentru ce fel de crimă este judecat ? Acesta îi răspunde că el este total nevinovat şi judecat pe nedrept.
Regele întreabă pe al doilea, pe al treilea şi pe mai mulţi delicvenţi pe rând şi toţi îi răspundeau la fel şi anume că sunt judecaţi fără vină. Numai un singur delicvent s-a aflat, care, cu mare părere de rău i-a spus regelui ce fel de crimă a săvârşit, şi că el pe dreptate este judecat, fiind vinovat de o crimă aşa mare.
„Şi apoi tu mişelule, îi zise regele, cum îndrăzneşti să stai aci între nişte oameni aşa de omenie şi nevinovaţi precum sunt aceşti oameni ? Îndată să ieşi de aici din închisoare ! Şi nu cumva să te mai aflu vreodată aici ?”
Porunca regelui a fost îndeplinită.
(Extras din cartea ”Lume veche, lume nouă – Anecdote și fragmente comentate și câteva schițe”, de Constantin M. N. Borcia)
Lasă un răspuns