Călătoria în timp a fost inițial o idee științifico-fantastică. Odată cu apariția relativității generale, ea a fost luată în serios de fizicieni. Dar, mai ales de filosofi, existând argumente că o astfel de călătorie în timp este inerent paradoxală. Paradoxul cel mai faimos este paradoxul bunicului: călătorești înapoi în timp și îți ucizi bunicul, împiedicând astfel propria ta existență. Pentru a evita inconsecvența, va trebui să apară unele circumstanțe care te fac să nu reușești în această încercare de a-ți ucide bunicul.
Ești foarte deprimat. Vrei să te sinucizi. Ai o armă. Dar nu prea ai curajul să îndrepți arma spre tine și să te omori în felul ăsta. Dacă altcineva te-ar ucide, ar fi mai bine. Dar nu poți cere cuiva să te omoare. Asta nu ar fi corect. Decizi, în cazul în care depresia persistă, să cauți o mașină a timpului, să călătorești înapoi în timp și să îți ucizi propria persoanădin trecut. Asta ar fi o sinucidere mai indirectă. În acest fel, chiar ai scăpa de perioada de deprimare actuală. În timp ce călătorești înapoi în timp cu mașina timpului începi să cugeți la coerența acestei idei, când se întâmplă ceva uimitor. Din nicăieri, dintr-o dată vezi pe cineva venind spre tine cu un pistol îndreptat spre tine. De fapt, el seamănă foarte mult ca tine, cu excepția faptului că ochiul stâng îi sângerează grav și abia se mișcă. Privești direct la el, cu calm. El te împușcă. Simți o durere în ochiul stângi. Mintea ta este un haos total, aluneci și intri accidental într-o cabină ciudată. Leșini. După un timp, îți revii și te ridici în picioare în cabină. Vedzi pe cineva aflat în depărtare care te privește calm și fix. Îți dai seama că este sinele tău mai tânăr. Se uită direct la tine. Simți o durere teribilă. Trebuie să termini asta, trebuie să-l omori, să-l ucizi o dată pentru totdeauna. L-ai împușcat, dar vederea ta este atât de încețoșată încât nu îți atingi scopul. Nu îl omori, doar îi perforezi ochiul stâng. Se oprește. Va cădea la pământ în agonie și decizi să studiezi mai serios paradoxurile călătoriei în timp.
Preocuparea standard cu privire la călătoria în timp este că permite unui om să se întoarcă și să-și omoare sinele mai tânăr și astfel să creeze un paradox. În general, permite oamenilor sau obiectelor să călătorească înapoi în timp și să genereze evenimente care nu sunt în concordanță cu ceea ce s-a întâmplat în trecut. Un răspuns la acest aspect îngrijorător este acela că, conform logicii, într-adevăr, evenimente inconsistente nu se pot întâmpla. Astfel, de fapt, toate aceste scheme de creare a paradoxului sunt logic obligate să eșueze. Deci, de ce-ți face griji?
Ei bine, o îngrijorare este întrebarea: de ce astfel de scheme nu reușesc niciosată? Este necesar ca astfel de eșecuri să impună, la prima vedere, constrângeri neobișnuite și neașteptate asupra acțiunilor oamenilor sau obiectelor care au călătorit în timp? Avem motive întemeiate să credem că nu există astfel de constrângeri (în lumea noastră) și astfel că nu există călătorii în timp (în lumea noastră)?
Există argumente logice și filosofice că astfel de constrângeri nu sunt impuse de călătoriile în timp.
Sursa: Arntzenius, Frank and Maudlin, Tim, „Time Travel and Modern Physics”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Winter 2013 Edition), Edward N. Zalta (ed.), URL = <https://plato.stanford.edu/archives/win2013/entries/time-travel-phys/>.
Lasă un răspuns