Proteste

(Marș împotriva Convenției Naționale a republicanilor din 2008 în Saint Paul, Minnesota.)

Un protest este o expresie a unei opoziții prin cuvinte sau prin acțiuni împotriva unor anumite evenimente, politici, sau situații. Protestele poate lua multe forme diferite; de la declarații individuale la demonstrații de masă. Protestatarii pot organiza un protest ca o modalitate de a face publice opiniile lor într-o încercare de a influența opinia publică sau politica guvernamentală, sau se pot întreprinde acțiuni directe într-o încercare de a se adopta în mod direct schimbările dorite. În cazul în care protestele sunt parte a unei campanii sistematice și pașnice pentru a se atinge un anumit obiectiv, și implică utilizarea de presiune și persuasiune, se trece dincolo de simplul protest și poate fi mai bine descris ca fiind vorba de rezistență civilă sau rezistență nonviolentă.

Diferitele forme de auto-exprimare și protest sunt uneori limitate prin politici guvernamentale (cum ar fi obligația de autorizaţie pentru protest), circumstanțele economice, convingerile religioase, structurile sociale, sau monopolul media. Când apar astfel de restricții, protestele ar putea lua forma de nesupunere civilă deschisă, forme mai subtile de rezistență împotriva restricțiilor, sau se pot metamorfoza în alte acţiuni, cum ar fi în cultură și emigrarea.

Un protest poate fi el însuși uneori obiectul unei contra-protest. Într-un astfel de caz, contra-protestatarii demonstrează sprijinul lor pentru persoana, politica, acțiunea, etc., care face obiectul protestului inițial.

Forme de protest

Printre formele general recunoscute de protest se numără:

Demonstrație publică sau miting politic

Marșul de protest, o formă istorică și geografică comună de acțiune non-violentă de către grupuri de oameni.
Pichetarea, o formă de protest în care oamenii se adună în afara unui loc de muncă sau locații în care un eveniment are loc. De multe ori, acest lucru se face într-o încercare de a descuraja alte persoane de a merge într-un loc („trecând linia de pichet”), dar poate fi, de asemenea, făcută pentru a atrage atenția opiniei publice asupra unei cauze.
Proteste de stradă, de obicei acţiuni individuale, gravitând spre zone de trafic pietonal intens, și afişarea de pancarte realizate manual, cum ar fi panouri de tip sandwich sau semne de pichet, pentru a maximiza expunerea și interacțiune cu publicul.
Blocarea sau autoblocarea este o modalitate de a opri îndepărtarea unui obiect sau persoană prin legarea de o structură sau un copac, și contracarând astfel îndepărtarea protestului de la locul dorit. Utilizatorii folosesc diferite lanțuri, încuietori și chiar legarea împreună cu cătuşe, pentru a împiedica pe cei care încearcă să îi îndepărteze folosind un cleşte pentru tăierea lanţurilor.
Simularea morţii este o formă de protest unde participanții simulează că sunt morţi (cu diferite grade de realism). În cea mai simplă formă, protestatarii pur și simplu se întind la pământ și pretinde că sunt morţi, uneori acoperindu-se cu însemne sau banere. O mare parte a eficienței depinde de postura de protestatari, pentru că atunci când nu se execută în mod corespunzător, protestatarii ar putea arăta mai degrabă ca nişte persoane „adormite”. Pentru realism, rănile simulate sunt uneori pictate pe corpuri, sau (de obicei, „sângeroase”) sau sunt folosite bandaje.
Cântecul de protest este o melodie prin care se protestează față de problemele percepute în societate. Fiecare mișcare majoră în istoria occidentală a fost însoțită de propria sa colecție de cântece de protest, de la emanciparea sclavilo la votul pentru femei, mișcările muncitoreşti, drepturi civile, mișcarea anti-război, mișcarea feministă, mișcările de mediu. De-a lungul timpului, astfel de cântece au atins şi probleme mai abstracte, morale, cum ar fi nedreptatea, discriminarea rasială, moralitatea de război în general (spre deosebire de protestele pentru războaie specifice), globalizarea, inflația, inegalitățile sociale, și încarcerarea.
Majorete radicale. Ideea este de a reapropria ironic estetica de majorete, de exemplu prin schimbarea cântecelor care promovează feminismul și cauzele de stânga. Multe majorete radicale (dintre care unii sunt de sex masculin) sunt în aparență departe de imaginea stereotipă a majoretei.
Plimbările în masă critică cu bicicleta au fost percepute ca activități de protest. Un articol de revistă din 2006 în New Yorker descria acest tip de protest în New York City ca „plimbări lunare protest politic”, și le caracteriza ca parte a unei mișcări sociale. Şi în Marea Britanie publicaţia electronică Urban75, care face reclamă şi publică fotografii ale unor astfel de evenimente in Londra, descrie acest protest ca „protestul lunar al bicicliștilor care reclamă străzile din Londra.” Cu toate acestea, participanții la aceste proteste au insistat asupra faptului că aceste evenimente ar trebui să fie privite ca „sărbători” și adunări spontane, și nu ca proteste sau demonstrații organizate. Această poziție permite masei critice să susțină o poziție juridică în care evenimentele pot avea loc fără notificarea prealabilă a poliției locale.
Toyi-toyi este un dans din Africa de Sud, originar din Zimbabwe, care a devenit faimos pentru utilizarea sa în protestele politice de apartheid din Africa de Sud.