De: ion adrian

ion adrian — Sat, 09 Nov 2024 08:19:08 +0000

Din pacate revin cu ultima cu varianta corecta si completa a unei o incheieri concluzive originale:
Respectiv:
a) As prefera in locul identitatii de egalitate o identita de apartenenta -asa folosesc eu acum sintagmele , adica in loc de A egal(identic) cu B sa folosec teoria multimilor adica A apartine lui B ceea ce permite sa descompunem silogismul la nivelul cel mai adanc, lucru facut de mine poate ca primul in istoria logicii reducand silogismle la UNU- UNA( sola sub nocte)per nocte ibant obscuri .. .Vergilius, in traucerea marelui poet si logcian roman Ion Nicolescu-autorul adevaratului IMN cantat prima oara de Alifantis ).
Le-am redus si eu la unul, cel FUNDAMENTAL adica la BARBARA(Aristotel dupa Anton Dumitriu in a sa Istori a logici le redusese la doua, in scolastica, la Barbara(AAA) si Celarent (EAE), nu ca nu ar fi putut dar grecii antici nu acceptau nici multimea zero si nici nonmultimea, adica faptul ca non A este Totul.
b) Cred ca nu e cazul sa complicam lucurile si e bine sa acceptam ca formularea legii fundamentale a logicii, a identitatii , non contradictia fiind reversul ei dar nedeductibila din ea, cum fetele foii de hartie doar exista simultan dar nu sunt deductibile reciproc, adica ori sunt amandoua odata ori nu sunt deloc este :”Orice existenet(ens) este sub orice raport identic cu sine in taietura pe axa timpului in care afirmam asta’

Propozitia ce reflecta perfect acest st adevar logic este propozitia divina-transcedenta: „Eu sunt cel ce sunt” sau in limbaj matematic functia ” y=e^x ” cu infinitatea ei de derivate identice.
Aceasta functie se regaseste si in legea Hubble.

Comentarii la: Puzzle-ul lui Frege despre declarațiile de identitate

De: ion adrian