(Undele electromagnetice care compun radiația electromagnetică pot fi imaginate ca unde oscilante transversal cu auto-propagare ale câmpurilor electrice și magnetice. Această diagramă arată o undă a radiaţiei electromagnetice plană polarizată linear care se propagă de la stânga la dreapta. Câmpul electric este într-un plan vertical și câmpul magnetic într-un plan orizontal. Câmpurile electrice și magnetice din undele radiaţiei electromagnetice sunt întotdeauna în fază și la 90 de grade unul față de celălalt. Sursa: SuperManu, https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Onde_electromagnetique.svg, CC BY-SA 3.0)
Radiația electromagnetică este o combinație de câmpuri electrice și magnetice oscilante care se propagă prin spațiu și care transportă energie dintr-un loc în altul. Lumina este o formă de radiație electromagnetică. Studiul teoretic al radiațiilor electromagnetice se numește electrodinamica, un subdomeniu al electromagnetismului.
Orice sarcină electrică, care accelerează radiază radiații electromagnetice. Când orice fir (sau un alt obiect conductor precum o antenă) conduce curentul alternativ, radiația electromagnetică este propagată cu aceeași frecvență ca și curentul electric. În funcție de circumstanțe, se poate comporta ca unde sau ca particule. Ca undă, aceasta este caracterizată printr-o viteză (viteza luminii), lungime de undă, și frecvență. Atunci când se consideră particulele, acestea sunt cunoscute sub numele de fotoni, și fiecare are o energie legată de frecvenţa undei dată de relația lui Planck E = hv, unde E este energia fotonului, h este constanta lui Planck – 6.626 × 10-34 J·s – și v este frecvența undei. Einstein a actualizat mai târziu în această formulă: Ephoton = hv.
În general, radiația electromagnetică este clasificată în funcţie de lungimea de undă în radio, microunde, lumina infraroşie, lumina vizibilă, lumina ultravioletă, raze X și raze gamma.
Efectul radiațiilor depinde de cantitatea de energie transportată per cuantă. Energiile mari corespund frecvențelor înalte și lungimilor de undă scurte, și vice-versa. O regulă este întotdeauna respectată, indiferent de circumstanțe. Radiațiile în vid se deplasează mereu cu viteza luminii, în raport cu observatorul, indiferent de viteza observatorului. (Această observație a condus la dezvoltarea lui Albert Einstein a teoriei relativității speciale).
Multe informații despre proprietățile fizice ale unui obiect pot fi obținute de la spectrul său electromagnetic. Acest lucru poate fi spectrul luminii fie emise, fie transmisă spre obiect. Acest aspect implică spectroscopia, care este utilizată pe scară largă în astrofizică. De exemplu; mulți atomi de hidrogen emit unde radio, care au o lungime de undă de 21,12 cm.
Când radiația electromagnetică trece printr-un conductor induce un flux de curent electric în conductor. Acest efect este folosit în antene. Radiațiile electromagnetice pot provoca, de asemenea, anumite molecule să oscileze și, astfel, să se încălzească. Acest lucru este exploatat în cuptorul cu microunde.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice (CC BY-SA 3.0).
(Include text tradus din din Wikipedia)
Lasă un răspuns