Reacțiile schimbărilor climatice sunt efecte ale încălzirii globale care amplifică sau diminuează efectul forțelor care provoacă inițial încălzirea. Reacțiile pozitive sporesc încălzirea globală, în timp ce reacțiile negative o slăbesc. Reacțiile sunt importante în înțelegerea schimbărilor climatice, deoarece joacă un rol important în determinarea sensibilității climei la forțele de încălzire. Forțele climatice și reacțiile împreună determină cât de mult și cât de repede se schimbă climatul. Reacțiile pozitive mari pot duce la puncte de răsturnare – schimbări bruște sau ireversibile ale sistemului climatic – în funcție de rata și amploarea schimbărilor climatice.

(Exemple de unele efecte ale încălzirii globale care pot amplifica (reacții pozitive) sau reduce (reacții negative) încălzirea globală Observațiile și studiile de modelare indică faptul că există o reacție netă pozitivă la încălzirea globală actuală a Pământului.)
Principala reacție pozitivă în încălzirea globală este tendința încălzirii de a crește cantitatea de vapori de apă din atmosferă, ceea ce, la rândul său, duce la o încălzire suplimentară. Reacțiile pozitive ale climei includ reacțiile pozitive ale ciclului carbonului, care includ eliberarea de metan arctic din dezghețarea permafrostului și a hidraților de permafrost, creșterea bruscă a metanului atmosferic, descompunerea turbei, uscarea pădurilor tropicale, incendiile forestiere, deșertificarea. Alte reacții pozitive asupra climei includ reacțiile norilor, reacția albedoului gheții și eliberarea de gaz.
Principala reacție negativă sau „răspuns de răcire” provine din legea Stefan-Boltzmann, cantitatea de căldură îndepărtată de pe Pământ în spațiu se modifică odată cu puterea a patra a temperaturii suprafeței și atmosferei Pământului. Această radiație de corp negru sau răspunsul Planck a fost identificată drept „cea mai fundamentală reacție din sistemul climatic”. Reacțiile negative ale ciclului carbonului acționează pentru a elimina dioxidul de carbon și metanul din sistem după ce concentrațiile lor cresc. Aceste reacții includ răspunsul oceanelor, intemperii chimice și producția primară prin fotosinteză.
Observațiile și studiile de modelare indică faptul că la nivel global reacțiile pozitive depășesc reacțiile negative, indicând o reacție netă pozitivă la încălzire.
În știința climei, o reacție care amplifică o încălzire inițială se numește reacție pozitivă. Pe de altă parte, o reacție care reduce o încălzire inițială se numește reacție negativă. Numirea unei reacții ca pozitivă sau negativă nu înseamnă căreacția este bună sau rea.
Un glosar IPCC din 2021 definește o reacție pozitivă ca fiind una în care o perturbare inițială este îmbunătățită, iar o reacție negativă ca fiind una în care perturbația inițială este slăbită de modificările pe care le provoacă. Glosarul explică faptul că perturbația inițială poate fi forțată din exterior sau poate apărea prin variabilitatea internă a sistemului climatic.
Aici, forțarea externă se referă la „un agent de forțare din afara sistemului climatic care provoacă o schimbare în sistemul climatic” care poate împinge sistemul climatic în direcția încălzirii sau răcirii. Forțările externe pot fi cauzate de om (de exemplu, emisii de gaze cu efect de seră sau modificarea utilizării terenului) sau naturale (de exemplu, erupții vulcanice).
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
ion adrian
Corect articol si doar doresc sa adaug ceva ce tot repet e cca 20-30 de ani pentru cine vrea sa intleaga inclusiv pentru sl prof din Nw York , l Constantin Cranganu(vezi Contributors) si anume ca in toata aceasta situatie complexa din punct de vedere al efectelor nocive problema esentiala este raspunsul la intrebarea in ce stadiu suntem, cum pozitionam fata de o limita adica intr-o situatie in care chiar si un singur factor amplifcator ne poate aduce la un punct de răsturnare adica la o „schimbăre brusca(o emergenta de pericol enorm) si poate si ireversibila a sistemului climatic în funcție de rata și amploarea schimbărilor climatice pana acum produse(fenomen neliniar) si unde asadar ne aflam pe o curba de risc.
Adica facand o analogie, suntem cu un pahar plin pe care si o sigura picatura in plus il poate face sa se reverse, sau mai avem vreme sa preintampinam o catastrofa? Si nestiind exact aceasta nu ar trebui sa primeze principiul venit noua de la Hipocrate : primum non nocere deinde curare!