Reconectarea filosofiei cu științele naturale

Deoarece cunoașterea tinde să se fragmenteze spontan în timp ce crește, filosofia ia diversitatea existentă drept resursă și punct de plecare pentru o nouă sinteză. Ideea de cunoaștere extinsă, incluzivă, de fapt, nu este atât de nouă. Încă de la început, filosofia naturii a inclus toate cunoștințele contemporane despre natură. Newton a fost un filozof natural, la fel ca Bohr, Einstein, Prigogine, Weizsäcker și Wheeler – pentru a numi doar câțiva. Astăzi, imaginea unificatoare a lumii naturale/fizice lipsește printre silozurile izolate ale anumitor domenii științifice, fiecare cu propriile ontologii, metodologii și epistemologii specifice.

Din nevoia profundă de cunoaștere conectată și comună, în ultimele decenii au apărut noi tendințe spre sinteză. O temă majoră este știința complexității, în special atunci când este aplicată la biologie sau medicină, care ne ajută să înțelegem importanța conexiunii dintre piese de cunoștințe disparate din zilele noastre – cadre, teorii, abordări etc. Legat de aceasta este apariția științei rețelelor, care studiază structurile nodurilor (actorilor) și marginilor ca niște conexiuni între ele.

Într-un adagiu atribuit lui Einstein, dar și altora precum Hawkins, s-a recunoscut că problemele sunt rezolvate nu în cadrul în care apar, ci mai degrabă într-un cadru nou, la următorul nivel de abstractizare.

Există un apel din partea filosofiei de a construi o lume nouă, conectată într-o rețea a cunoașterii, cu specialiști din domenii diferite și diferite discipline care interacționează și se conectează cu restul comunităților producătoare și consumatoare de cunoștințe într-o manieră filozofică naturală incluzivă și extinsă. În acest proces de sinteză, investigațiile științifice și filozofice se îmbogățesc reciproc – cu științe care informează filozofiile despre cele mai bune cunoștințe actuale despre lume, atât naturale, cât și făcute de om – în timp ce filozofiile examinează fundamentele ontologice, epistemologice și metodologice ale științelor, oferind oamenilor de știință întrebări și analize conceptuale. Toate acestea au drept scop extinderea și aprofundarea înțelegerii noastre existente asupra lumii, inclusiv pe noi înșine, atât ca oameni, cât și ca societăți și omenire.

Obstacole în calea unei noi sinteze

Din punct de vedere istoric, s-au făcut încercări de a căuta o unitate de cunoaștere care provine din aprofundarea nevoii de a înțelege lumea într-o manieră holistică, în special critica lui Snow la „The Two Cultures” [2] și „Consilience: The Unity of Kwledge” de către biologul Wilson [3]. Cu toate acestea, dezvoltarea puternică a cercetării disciplinare a continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Era în continuare posibil să se cerceteze mai profund în domenii izolate, iar rezultatele erau încă interesante, chiar dacă lipsea o viziune comună. Cu toate acestea, noile evoluții în științe și tehnologie, cum ar fi inteligența artificială, neuroștiința și știința cognitivă, au cerut vederi unificate despre „corp” și minte”, fizic și mental ca arhetipuri ale diviziunii dintre „două culturi”.

Dialogul dintre științe și filozofie a devenit deosebit de interesant când vine vorba de filosofia științei și de întrebarea ce constituie metoda științifică, care a devenit din ce în ce mai puțin clară. Există trei provocări metodologice majore:

• Decesul filosofiei naturale: Aceasta este o poziție foarte conservatoare, încă destul de comună, deținută de aceia care cred, așa cum era la modă la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, că știința trebuie să se emancipeze de „prostiile filozofice” care confundă. filozofia cu metafizica, unde metafizica este înțeleasă ca o cunoaștere a priori despre natura realității. Filosofia este, desigur, mult mai mult decât metafizica înțeleasă în acest sens restrâns. Recent, un interes puternic pentru ontologie și epistemologie în cadrul inteligenței artificiale și al roboticii a demonstrat cât de importante pot fi acele ramuri ale metafizicii nu numai pentru știință, ci chiar și pentru tehnologie. Studiul spațiului și al timpului, al cauzalității, al necesității și al hazardului sunt alte exemple în care științele (fizica, biologia) se extind în teritoriile tradiționale ale metafizicii.
• „Idolul numerelor”: Astăzi, acesta poate fi adăugat celor patru idoli ai minții ai lui Bacon (Idolii tribului, Idolii peșterii, Idolii pieței și Idolii teatrului) [4]. Acesta nu este mai puțin conservator și, posibil, chiar mai periculoase în epoca „big data” și a științei bazate pe date. Adepții acestui cult resping tot ceea ce nu este prezentat în termeni de cifre și se încred numai în „caracterul obiectiv” a ceea ce este dat în forma numerică, de exemplu, așa cum se exprimă în maxima „lăsați datele să vorbească de la sine”. A devenit mai important „că” putem furniza valori numerice decât „ce” reprezintă aceste valori numerice și „ce” ne spun aceste numere despre realitate .
• Izolaționismul și autosuficiența disciplinelor de cercetare: Pe lângă cele două obstacole anterioare la această nouă sinteză, trebuie adăugată și o a treia, asociată. Aceasta se referă la dificultatea comunicării între diferitele domenii de cunoaștere, ceea ce face ca rolul interdisciplinarității și transdisciplinarității să fie central în construirea cunoștințelor noastre contemporane despre lume.

Posibile căi de reconectare

Atunci când modelăm un fenomen, mai multe teorii conectate, văzute dintr-o perspectivă comună, contribuie la înțelegerea noastră cu mai multe fațete a structurilor și comportamentului său temporal.

O abordare foarte reușită în această direcție a fost dezvoltarea de modele multiscalare pentru sisteme complexe fizice, chimice, biologice și cognitive, inclusiv creierul uman. Modelele multiscalare [5] combină și conectează abordări anterioare concentrate pe o singură scară de timp, spațiu și topologie prin integrarea datelor la scară spațială, temporală și funcțională.

O altă cale promițătoare este reconceptualizarea (adică, ingineria conceptuală) a conceptelor de bază utilizate pentru a descrie diferite sisteme naturale și artefactuale – fizice, chimice, biologice și cognitive. În acest nou cadru, informația este considerată ca țesătură a realității (Deutsch) [6], pentru un observator (Floridi) [7]. Dinamica informațiilor poate fi modelată ca un calcul, formând astfel baza pentru modelarea info-computațională a unei varietăți de sisteme, de la cele fizice la cele cognitive [8]. Potrivit lui Kun Wu și Brenner [9], filosofia informației prezintă o revoluție în filosofie și oferă un mijloc de metafilozofie informațională a științei care este filosofia filosofiei științei. Am putea adăuga, de asemenea, că informațiile, împreună cu dinamica (calcularea) acesteia, prezintă o nouă posibilitate de dezvoltare a filosofiei moderne a naturii/filosofiei naturale.

Referințe

• 1. Schroeder, M.J. The Philosophy of Philosophies: Synthesis through Diversity. Philosophies 2016, 1, 68.
• 2. Snow, P.C. The Two Cultures; Cambridge University Press: Cambridge, UK, 2001/1959; ISBN 0-521-45730-0.
• 3. Wilson, E.O. Consilience. The Unity ofKnowledge; Knopf/ Random House: New York, NY, USA, 1998.
• 4. Bacon, F. The New Organon; Book 1. The Works of Francis Bacon; Spedding, J.; Ellis, R.L.; Heath, D.D., Translators; Taggard and Thompson: Boston, MA, USA, 1863; Volume 8.
• 5. Weinan, E. Principles ofMultiscale Modeling; Cambridge University Press: Cambridge, UK, 2011.
• 6. Deutsch, D. The Fabric ofReality; Penguin Books: New York, NY, USA, 1997.
• 7. Floridi, L. A defence of informational structural realism. Synthese 2008,161,219-253.
• 8. Dodig Crnkovic, G. Nature as a Network of Morphological Infocomputational Processes for Cognitive Agents. Eur. Phys. J. 2017, 226,181-195.
• 9. Wu, K.; Brenner, J. Philosophy of Information: Revolution in Philosophy. Towards an Informational Metaphilosophy of Science. Philosophies 2017, 2, 22.
• 10. Ladyman, J.; Ross, D.; Spurrett, D.; Collier, J. Every Thing Must Go: Metaphysics Naturalized; Oxford UP: Oxford, UK, 2007; ISBN 978-0199573097.
• 11. Hofkirchner, W. (Ed.) The Questfor a Unified Theory of Information; Proceedings of the Second International Conference on the Foundations of Information Science. World Futures General Evolution Studies; Gordon and Breach Publ: Amsterdam, The Netherlands, 1999.
• 12. Brier, S. Cybersemiotics: Why Information Is Not Enough; University of Toronto Press: Toronto, ON, Canada, 2008.
• 13. Simon, H.A. The Sciences ofthe Artificial; MIT Press: London, UK, 1996.
• 14. Burgin, M.; Zhong, Y. Information Ecology in the Context of General Ecology. Information 2018, 9, 57.

Sursa: Gordana Dodig-Crnkovic și Marcin J. Schroeder.Contemporary Natural Philosophy and Philosophies, licența Creative Commons Attribution (CC BY), în Contemporary Natural Philosophy and Philosophies — Part 1. Traducere și adaptare © 2023 Nicolae Sfetcu