Comentarii la: Relativitatea specială

De: Aeleden

Aeleden — Sat, 29 Aug 2015 12:39:43 +0000

A ieşit o varză. Scrisesem o formulă, dar observ că nu se afişează. Era vorba de formula ce arată contracţia lungimilor pe direcţia mişcării, respectiv lungimea l (a braţului interferometrului) supra radical din 1 minus v pătrat / c pătrat.

De: Aeleden

Aeleden — Sat, 29 Aug 2015 12:34:30 +0000

Pentru ca lucrurile să fie reconsiderate este nevoie să ne reîntoarcem la modul cum au fost gândite ele de către cei care le-au creat. În acest sens ar trebui ca lumea, înainte de a se închina atât de aprobator la ecuaţiile relativităţii lui Einstein, să ştie că şi el a făcut unele concesii pentru a-i ieşi „pasienţa”. În interpretarea experienţei lui Mihcelson şi Morley, alături de ipoteza constanţei vitezei luminii este inclusă şi ipoteza lui Fitzgerald, a contracţiei braţului interferometrului (pe direcţia mişcării) pentru a elimina din ecuaţie un factor de forma:

Ori, ipoteza lui Fitzgerald nu are nimic a face cu teoria relativităţii, dar Lorentz, iniţiatorul transformărilor (care îi poartă numele), a încorporat această ipoteză în teoria sa, înscriind-o în grupul său de transformări.

Demn de amintit este şi faptul că oricât se cramponează relativiştii consecvenţi că TRG este o teorie care explică totul, corecţia perioadei de revoluţie a Pământului adusă de această teorie este de 100 secunde per secol, ceea ce nu se verifică în plan observaţional.

După lansarea sateliţilor GPS sau Glonas (ai ruşilor) ori Galileo (ai Europei) s-a observat că sunt necesare recalibrări semianuale ale ceasornicelor plasate pe aceşti sateliţi şi nu toate abaterile sunt explicate de TRG.

De asemenea, deoarece nici TRG şi nici mecanica clasică nu pot argumenta posibilitatea existenţei unei precesii a planului orbitelor planetare, acest gen de mişcări sunt trecute cu vederea, deşi nutaţia poate fi interpretată şi prin considerarea unei precesii a planului orbital al Terrei.

Asemenea argumentaţii sunt posibile prin teoria gravitodinamică, care calculează pentru corecţia adusă anului tropic doar 11 secunde per secol, adică exact cantitatea ce se adaugă în calendar pentru a pune „ceasornicul Pământ” în acord cu mişcarea observată.

De: Nicolae Sfetcu

Nicolae Sfetcu — Sat, 29 Aug 2015 07:33:39 +0000

Ca răspuns la Aeleden. Ca de obicei, completari interesante si bine documentate. Multumesc!

De: Aeleden

Aeleden — Sat, 29 Aug 2015 05:06:54 +0000

Pe asta cu adăugarea unui nou invariant relativist nu o ştiam. E de tot râsul că se încearcă orice, numai pentru a păstra fundamentele relativiste. Ar fi de ajuns să se renunţe la principiul echivalenţei pentru ca totul să devină clar în fizica gravitaţiei.
Iar bătaia de cap a fizicienilor se datorează chiar lui… Newton. El fiind un pionier în domeniu fizicii (şi singurul, căci toată fizica devenită clasică stă pe umerii lui) atunci când a formulat legea a doua a dinamicii a întâmpinat dificultăţi din cauza acelei constante de integrare ce intervine în principiul II al dinamicii (Forţa = masa inertă x acceleraţia x constanta de integrare). Singura rezolvare la acel moment a fost aceea de a defini unităţile de măsură pentru forţă, masă şi acceleraţie astfel încât constanta în discuţie să devină unitară. A fost un fel de a ascunde un termen al relaţiei, ce părea inutil, sub preşul matematicii, căci o mărime egală cu unu devine „inofensivă” în economia ecuaţiei. Şi de atunci masa grea a fost făcută egală cu masa inertă. De aceea principiul echivalenţei nici nu va putea fi dovedit experimental în câmp gravitaţional şi la suprafaţa Pământului (unde Newton a făcut experienţele şi a definit unităţile de bază de forţă, masă şi acceleraţie).