Home » Articole » Articole » Educaţie » Retorica academică, comercială și politică în limbajul verbal, scris și vizual – Triunghiul retoric

Retorica academică, comercială și politică în limbajul verbal, scris și vizual – Triunghiul retoric

Termenul argument, la fel ca retoric și critic, este un alt termen care poate avea conotații negative (de exemplu, „Am argumentat toată ziua”, „El a ales un argument” sau „Nu trebuie să fiți atât de argumentativ”), dar ca acești alți termeni, este într-adevăr doar un termen neutru. Este efortul de a utiliza apeluri retorice pentru a influența un public și pentru a atinge un anumit set de scopuri și rezultate.

Triunghiul retoric

Principiile prezentate de Aristotel în Retorica sa în urmă cu aproape 2.500 de ani formează încă baza multor practici contemporane de argumentare. Situația retorică susținută de Aristotel prezentă în orice piesă de comunicare este adesea ilustrată cu un triunghi pentru a sugera relațiile interdependente dintre cele trei elemente ale sale: vocea (vorbitorul sau scriitorul), audiența (ascultătorii sau cititorii intenționați) și mesajul (textul transmis).

Triunghiul retoricDacă fiecare colț al triunghiului este reprezentat de unul dintre cele trei elemente ale situației retorice, atunci fiecare parte a triunghiului descrie o relație specială între două elemente:

  • Ton. Conexiunea stabilită între voce și audiență.
  • Atitudine. Orientarea vocii către mesajul pe care vrea să-l transmită.
  • Recepţie. Modul în care audiența primește mesajul transmis.

Apeluri retorice

În această secțiune, ne vom concentra asupra modului în care triunghiul retoric poate fi utilizat în serviciul argumentării, în special prin utilizarea echilibrată a apelurilor etice, logice și emoționale: etos, logos și, respectiv, patos. În figura precedentă, veți observa că fiecare apel a fost plasat lângă colțul triunghiului cu care este cel mai strâns asociat:

  • Etos. Apeluri la credibilitatea, reputația și încrederea vorbitorului sau scriitorului (cel mai strâns asociate cu vocea).
  • Patos. Apel la emoțiile și credințele culturale ale ascultătorilor sau cititorilor (cel mai strâns asociate cu audiența).
  • Logos. Apeluri la rațiune, logică și fapte în argument (cel mai strâns asociate cu mesajul).

Fiecare dintre aceste apeluri se bazează pe un anumit tip de dovezi: etice, emoționale sau logice. Pe baza publicului și a scopului dvs., trebuie să decideți ce combinație de tehnici va funcționa cel mai bine pe măsură ce vă prezentați cazul.

Atunci când utilizați un apel logic, asigurați-vă că folosiți un raționament inductiv și deductiv solid pentru a vorbi cu bunul simț al cititorului. Evitați în mod specific utilizarea comentariilor emoționale sau a imaginilor dacă credeți că publicul dvs. va vedea utilizarea lor ca fiind manipulativă sau inflamatorie. De exemplu, într-un eseu care propune că participarea la atletism la liceu îi ajută pe elevi să se dezvolte în studenți cu mai mult succes, ați putea afișa grafice comparând notele sportivilor și nesportivilor, precum și ratele de absolvire a liceului și înscrierea la învățământul postliceal. Aceste statistici ar sprijini punctele dvs. într-un mod logic și probabil ar funcționa bine cu un consiliu școlar care are în vedere eliminarea unui program sportiv.

Scopul unui apel emoțional este să obțină simpatie, să dezvolte furie, să insufle mândrie, să inspire fericire sau să declanșeze alte emoții. Când alegeți această metodă, obiectivul dvs. este ca publicul dvs. să reacționeze emoțional, indiferent de ceea ce ar putea gândi logic. În unele situații, invocarea unui apel emoțional este o alegere rezonabilă. De exemplu, dacă încercați să vă convingeți publicul că un anumit medicament este periculos de luat, puteți alege să arătați o imagine îngrozitoare a unei persoane care a avut o reacție proastă la medicament. În acest caz, imaginea atrage un apel emoțional și ajută la convingerea publicului că medicamentul este periculos. Din păcate, apelurile emoționale sunt, de asemenea, adesea folosite neetic pentru a influența opiniile fără raționamente solide.

Un apel etic se bazează pe credibilitatea autorului. De exemplu, un profesor de colegiu care plasează o siglă de colegiu pe un site web câștigă o oarecare credibilitate imediată prin faptul că este asociat cu colegiul. O reclamă pentru pantofi de tenis folosind un atlet cunoscut câștigă o oarecare credibilitate. S-ar putea să creați un apel etic într-un eseu despre rezolvarea unei probleme de campus, menționând că serviți în conducerea studențească. Apelurile etice pot adăuga o componentă importantă argumentului dvs., dar rețineți că apelurile etice sunt la fel de puternice ca și credibilitatea asocierii făcute.

Indiferent dacă argumentul dvs. se bazează în primul rând pe logos, patos, etos sau o combinație a acestor apeluri, planificați să argumentați cu întregul dvs. arsenal de fapte, statistici, exemple, anecdote, ilustrații, limbaj figurativ, citate, opinii ale experților, puncte de vedere opuse discountabile, și teren comun cu publicul. Alegerea cu atenție a acestor detalii de sprijin va controla tonul lucrării dvs., precum și succesul argumentului dvs.

Erori logice, emoționale și etice

Apelurile retorice au putere. Ele pot fi folosite pentru a motiva sau manipula. Atunci când sunt folosite iresponsabil, duc la erori. Erorile sunt, în cel mai bun caz, erori de raționament neintenționate și, în cel mai rău caz, sunt încercări deliberate de a înșela. Erorile sunt utilizate în mod obișnuit în publicitate și politică, dar nu sunt acceptabile în argumentele academice. Următoarele sunt câteva exemple de trei tipuri de erori care abuzează de puterea apelurilor logice, emoționale sau etice (logos, patos sau etos).

Erori logice Exemple
Solicitarea întrebării (sau raționament circular): Punctul este pur și simplu redactat în diferite cuvinte ca dovadă pentru a susține punctul. Oamenii înalți au mai mult succes, deoarece realizează mai mult.
Eroare sau…sau: O situație este prezentată ca o alegere „sau… sau” când, în realitate, există mai mult decât două opțiuni. Sau încep facultatea în această toamnă sau lucrez într-o fabrică pentru tot restul vieții mele.
Analogie falsă: Se face o comparație între două lucruri care nu sunt suficiente deopotrivă pentru a susține comparația. Această muncă din tabără de vară este ca o cușcă pentru șobolani. Ne hrănește și ne lasă să ieșim după program.
Generalizare grăbită: Se ajunge la o concluzie cu dovezi insuficiente. Nu aș merge la acel colegiu dacă aș fi în locul tău, pentru că este extrem de neorganizat. A trebuit să aplic de două ori pentru că mi-au pierdut prima cerere.
non sequitur: Două idei fără legătură se arată în mod eronat că au o relație cauză-efect. Dacă îți plac câinii, ți-ai dori un leu de companie.
post hoc ergo propter hoc (sau falsa cauză și efect): Scriitorul susține că A a cauzat B deoarece B s-a întâmplat după A. George W. Bush a fost ales după Bill Clinton, deci este clar că nemulțumirea față de Clinton a dus la alegerile lui Bush.
Heringul roșu: Scriitorul introduce un detaliu irelevant într-un argument pentru a abate atenția audienței de la problema principală. Camera mea ar putea fi o mizerie, dar am un A la matematică.
Auto-contradicție: O parte a argumentului scriitorului contrazice în mod direct argumentul general. Omul a evoluat până la punctul în care înțelegem clar că nu există așa ceva precum evoluția.
Om de paie: Scriitorul respinge o afirmație concurentă oferind o versiune exagerată sau prea simplificată a acesteia. Afirmație – Ar trebui să faceți o plimbare lungă în fiecare zi. Refutare – Vrei să-mi vând mașina, sau ce?

 

Erori emoționale Exemple
Lustruirea mărului: Lingușirea audienței este deghizată ca un motiv pentru acceptarea unei afirmații. Ar trebui să porți o fedora. Ai structura osoasă perfectă pentru asta.
Flatare: Scriitorul sugerează că audiența cu anumite trăsături pozitive ar fi de acord în mod natural cu punctul de vedere al scriitorului. Ești o persoană calmă și cu sânge rece, așa că probabil poți înțelege ceea ce spun.
Gândire de grup (sau apel de grup): Cititorul este încurajat să decidă despre o problemă pe baza identificării cu un grup popular, cu statut înalt. Jucătorii de fotbal universitari au cumpărat cu toții bomboane pentru strângere de fonduri. Vrei să cumperi ceva?
Mergând cu turma: Scriitorul sugerează că, din moment ce „toată lumea” face ceva, cititorul ar trebui să o facă și el. Lucrul la modă astăzi este să porți șosete negre cu teniși de tenis. Veți arăta cu adevărat complet demodat dacă purtați șosetele albe.
Tactici de sperietură (sau amenințări voalate): Scriitorul folosește idei înspăimântătoare pentru a speria cititorii să fie de acord sau să creadă ceva. Dacă ratele de colectare a gunoiului nu sunt crescute, gunoiul dvs. va începe probabil să se acumuleze.
Stereotipuri: Scriitorul folosește o afirmație generală cuprinzătoare despre un grup de oameni pentru a demonstra un punct. Femeilor nu le va plăcea acest film, deoarece are prea multă acțiune și violență.
SAU
Bărbaților nu le va plăcea acest film, deoarece este vorba de sentimente și relații.

 

Erori etice Exemple
Argumentul scandalului: Scandalul extrem care izvorăște dintr-o dependență dominantă de propria perspectivă subiectivă a scriitorului este folosit pentru a șoca cititorii să cadă de acord în loc să gândească singuri. Eram absolutsigur că nimeni nu ar putea fi atât de prost încât să creadă că Ellis Corporation își va îndeplini angajamentele. Conducerea total neetică de acolo nu a reușit să obțină gradul de metal cu care au fost de acord. Această dezordine oribilă pe care o avem acum este în întregime vina lor și trebuie să fie trași la răspundere.
Autoritate falsă (sau închinarea la erou, sau apel la autoritate sau apel la celebritate): O celebritate este citată sau angajată pentru a susține un produs sau o idee în eforturile de a influența opiniile altora. LeBron James poartă Nikes și ar trebui să o faci și tu.
Vinovăție de asociere: Credibilitatea unui adversar este atacată deoarece persoana are prieteni sau rude cărora le lipsește credibilitatea. Nu vrem ca oamenii ca ea să ne învețe copiii. Tatăl ei este în închisoare pentru crimă.
Atac personal (sau ad hominem): Atributele personale ale unui adversar sunt folosite pentru a discredita argumentul său. Nu-mi pasă dacă guvernul a angajat-o ca expert. Dacă nu știe că să nu se poartă blugi la tribunal, nu am încredere în judecata ei despre nimic.
Otrăvirea fântânii: Se împărtășesc informații negative despre un adversar, astfel încât alții vor discredita ulterior opiniile sale. Am auzit că a fost acuzat de agresiune agravată anul trecut, iar părinții săi bogați l-au scăpat.
Țap ispășitor: Un anumit grup sau persoană este acuzat pe nedrept de tot felul de probleme. Jake este un președinte teribil al conducerii studențești; nu este de mirare că astăzi plouă și festivalul nostru de primăvară va fi compromis.

Faceți tot posibilul pentru a evita utilizarea acestor exemple de raționament eronat și fiți atenți la utilizarea lor de către alții, astfel încât să nu fiți „păcălit” într-o linie de raționament nejustificat. Obișnuința de a citi cu atenție retorica academică, comercială și politică vă va permite să vedeți utilizările manipulatoare și eronate ale limbajului verbal, scris și vizual. Observarea acestor erori vă va face o persoană mai competentă, un consumator mai inteligent și un votant, cetățean și membru al comunității mai atent.

Concluzii

  • Principiile situației retorice prezentate în retorica lui Aristotel acum aproape 2.500 de ani influențează în continuare modul în care privim retorica de astăzi, în special relațiile interdependente dintre voce (vorbitor sau scriitor), mesaj (textul care este transmis) și audiență ( ascultători sau cititori).
  • Relațiile specifice din triunghiul retoric pot fi numite ton (voce-audiență), atitudine (voce-mesaj) și recepție (audiență-mesaj).
  • Apelurile retorice pot fi folosite în mod responsabil ca mijloc de construire a unui argument persuasiv, dar pot fi abuzate și în erorile care manipulează și înșeală audiențele de bună credință

Sursa:  Writers’ Handbook, sub licență CC BY-NC-SA 3.0

Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu, Articol oferit sub licență CC BY-NC-SA 3.0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *