Scepticismul tradițional în pandemie

Scepticismul pune în discuție validitatea unora sau a întregii cunoștințe umane. Este un fir care trece prin multe discuții filosofice ale epistemologiei. Scepticismul moral consideră că nu există nicio cunoaștere a ce e drept și ce e greșit, a binelui și a răului. Iar scepticismul lumii externe este teza conform căreia nu ar putea exista cunoștințe cu privire la chestiuni în afara minții unuia.

În fapt, toți suntem sceptici în cel puțin unele dintre simțuri, sau cunoașteri. Dar scepticismul este considerat un rău printre mulți filozofi, care au conceput întregi programe intelectuale specialr în scopul înfrângerii scepticilor.

Dar există o virtute a scepticismului crucială pentru o democrație sănătoasă. Tradiția sceptică antice spune că umilința intelectuală este o virtute. Nu este o slăbiciune să recunoști că nu știi, că nu ai răspunsuri.

Astăzi, trăim într-o lume care provoacă o judecată aproape instantanee. Suntem inundați de apeluri la ultraj, sprijin, indignare și simpatie. Norma explicită este că tăcerea constituie un fel de complicitate, iar neexprimarea opiniei este ea însăși o aprobare.

Trăim într-o lume în care informațiile au devenit din ce în ce mai dificil de prelucrat. O lume cu știri false sofisticate și capabilități profunde, combinate cu tehnicile vechi de manipulare, ca în George Orwell, o lume în care viața virtuală gen Matrix influențează deciziile noastre din lmea reală.

Suferim de prejudecăți de confirmare. Mai mult decât atât, credințele noastre ne împiedică să detectăm raționamentele rele. Conform unui studiu celebru, avem mai puține probabilități să descoperim erori formale în argumente atunci când avem concluzii pe care le considerăm agreabile. Convingerile noastre nu sunt doar lucruri pe care le consimțim, ci sunt lucruri care ne determină. Miza credințelor este mare, iar noi, odată ce le avem, tindem să le păstrăm.

Furnizorii de conținut concurează pentru atenția noastră, oferind imagini și mesajemai mult sau mai puțin manipulatoare. Suntem încurajați să punem accent pe judecata instantanee, pe baza căreia să se poată construi o narațiune conformă scopurilor, cu o dietă de informații care să ne ferească de viraje neprevăzute.

Toate aceste aspecte sunt groaznice pentru democrație. Ne pot face să ne simțim implicați în politica zilei, dar este doar o problemă sau un marketing din ce în ce mai elaborat. Politica reală este a  marilor interese comerciale care se bazează doar pe percepțiile noastre. Când capacitățile noastre de judecată sunt externalizate în acest fel, pierdem sensurile reale.

Tradiția sceptică antică ne învață importanța suspendării judecății, chiar și în fața apelurilor persistente de acordare cu realitatea aparentă. Reason and Meaning ne îndeamnă să facem pasul înapoi din imediat, nu ca o modalitate de a ne separa de lume, ci ca o strategie pentru a o sprecia corect. Suspendarea judecății este un precursor necesar pentru evaluarea corectă a gradului adecvat de încredere pe care ar trebui să-l atașăm la o credință.

Într-o democrație, proiectul de auto-guvernare între egali politici ne îndeamnă la smerenie intelectuală. Judecățile trebuoe să depindă de dovezile luate în considerare.

Trebuie să fim deschiși la noi dovezi, capabili să auzim pe cei cu care nu suntem de acord, să le auzim motivele. Aceasta este adevărata democrație; egalitate cu cei cu care nu suntem de acord

Scepticii consideră că foarte puține opinii merită să fie consimțite, dar consideră, de asemenea, că aproape fiecare punct de vedere merită luat în serios suficient pentru a fi investigat. Trebuie să luăm în serios părerile concetățenilor noștri, deoarece acestea sunt egalii noștri. Pentru aceasta, trebuie să găsim o modalitate de a încetini înclinația noastră de a forma în mod grăbit credințele.