Într-o eră a globalizării, concurenții trebuie să încorporeze noi abordări în gestionarea proceselor lor de informații pentru a rămâne competitivi. Globalizarea piețelor, rezultată din progresele în comunicare și transport, schimbarea rapidă a climelor și ideologiilor politice și reducerea barierelor comerciale au deschis porțile către noi oportunități internaționale și concurența în afaceri. Odată cu invadarea firmelor străine pe piețele interne, firmele trebuie să identifice în mod agresiv „ferestrele de oportunitate” și apoi să instituie programe pentru a realiza îmbunătățiri continue, creativitate și inovație pentru a-și spori competitivitatea și a rămâne relevante.
Inteligența competitivă (Competitive Intelligence – CI) a adus cunoștințe inteligente pentru luarea deciziilor și strategie. Conform lui Viviers și colab., (2004), inteligența este utilizarea activă a informațiilor pentru a ghida luarea deciziilor în vederea atingerii obiectivelor stabilite de o organizație. Practica de afaceri a inteligenței competitive este funcția de a transforma informațiile brute în informații prelucrate (inteligență) (Viviers și colab., 2004). Literatura a arătat că CI este un instrument eficient pentru îmbunătățirea competitivității firmelor, deși aplicabilitatea sa în țările în curs de dezvoltare nu a fost încă examinată pe deplin. Practica solidă a CI este prezentată ca un element cheie în dotarea organizațiilor cu „radar corporativ” adecvat și inteligență acționabilă (Fuld, 1995; Pollard, 1999 în Bergeron și Hiller, 2002).
Fleisher și Bensoussan (2002) în Juhari și Stephens (2006) și Bergeron și Hiller (2002) consideră că CI este un fenomen vechi atât în bursă, cât și în practica de afaceri. La fel ca în multe domenii de studii, istoria conectează domeniul CI la metodele și metodologiile filosofice găsite documentate de cercetătorii timpurii ai războiului și economiei, din unde se crede că CI își trage originea. Prin urmare, angajarea sa poate fi trasată într-o istorie lungă și sinuosă. Juhari și Stephens (2006) afirmă că istoria a arătat, de asemenea, că evoluția CI a împrumutat elemente și procese din armată, administrația guvernamentală, administrarea afacerilor, marketing, economie și, într-o oarecare măsură, culturile bazate pe informații. Mai afirmă că înainte de plasarea lui Prescott din anii 1990 ca fiind „CI modernă” rafinată, elementele ciclului de informații pentru aplicațiile de afaceri au fost deja folosite în practică, ca procese formale în China, Japonia, Franța, Marea Britanie și alte părți ale țării. lume.
Chin (1997) în Juhari și Stephens (2006), raportează că China a înregistrat observații și strategii pentru asigurarea sustenabilității sale încă de acum 2 500 de ani, c. 500 î.e.n. El susține, de asemenea, că practica de angajare a eunucilor în calitate de trimiși, consilieri de afaceri și spioni pentru a continua poziția de „lider” Chinei Imperiale într-o serie de industrii a fost un bun exemplu de inteligență. Până în 204 î.e.n., Roma era cunoscută ca cea mai mare forță militară organizată din lume și, ca atare, a prosperat în comerț și concurență pentru bunurile mondiale. În 1234, mongolii și-au instituționalizat deja sistemul, care a servit pentru a furniza informații complete întregului lor guvern și administrației de afaceri (Juhari și Stephens, 2006). Teo (2000) în Juhari și Stephens (2006) afirmă că, astăzi, CI primește și mai multă atenție din partea conducerii guvernamentale decât înainte. Originile CI au fost să ofere o anumită competitivitate, fie din punct de vedere militar, fie din punct de vedere economic. Deși CI este considerat un fenomen vechi (Bergeron și Hiller, 2002 și Juhari și Stephens, 2006) în special în țările dezvoltate, adoptarea sa lentă în țările în curs de dezvoltare îl prezintă ca un fenomen nou, creând astfel un decalaj uriaș în cunoaștere
Bergeron, P. and Hiller, C. A. (2002), “Competitive intelligence,” Ann. Rev. Info. Sci. Tech., 36, pp. 353–390.
Juhari, A.S. and Stephens, D. (2006). “Tracing the Origins of Competitive Intelligence Throughout History,” Journal of Competitive Intelligence and Management, Volume 3, Number 4.
Viviers, W., Saayman, A., and Muller, M-L. (2004), “Competitive intelligence in South Africa: 1999-2002 and beyond,” Africa insight, Vol. 34, No. 2/3, June, September.
Sursa: Alexander Maune, Competitive intelligence and firm competitiveness: An overview. Licența CC BY-NC 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
© 2021 MultiMedia Publishing, Introducere în inteligența competitivă, Colecția ”Știința informației”
Lasă un răspuns