Simbolismul se referă la utilizarea unor imagini figurale sau naturaliste specifice sau a semnelor grafice abstracte care au un sens comun în cadrul unui grup. Un simbol este o imagine sau un semn care este înțeles de un grup ca fiind ceva. Simbolul, însă, nu trebuie să aibă o legătură directă cu semnificația sa. De exemplu, literele alfabetului, care sunt semne grafice abstracte, sunt înțelese de cei care le folosesc ca având sunete și semnificații individuale. Utilizatorii le-au atribuit un sens, deoarece literele nu au sens în sine. Un exemplu de imagine naturalistă este un trandafir, care în majoritatea civilizațiilor occidentale simbolizează dragostea. Când o persoană dăruiește un trandafir alteia, acesta este un simbol al iubirii pe care o simte persoana respectivă.
Iconografia este studiul și interpretarea mai amplă a subiectului și a temelor picturale într-o operă de artă. Acestea includ semnificații și simboluri implicite care sunt folosite pentru a transmite experiența și istoria comună a grupului – miturile și poveștile sale familiare. Iconografia se referă la simbolurile folosite într-o operă de artă și la ce înseamnă sau simbolizează acestea. De exemplu, în diferite culturi, un șarpe poate reprezenta răul, ispita, înțelepciunea, renașterea sau cercul vieții. O reprezentare a unui șarpe într-o scenă cu Adam și Eva are semnificații specifice pentru cei de credință creștină sau pentru alții care înțeleg că șarpele reprezintă ispita în contextul subiectului sau poveștii respective. În cultura chineză, totuși, șarpele reprezintă puterea naturii și se spune că aduce noroc celor care practică reținerea șarpelui și eleganța mișcării.
În timp ce un simbol poate avea o semnificație comună pentru un anumit grup, acesta poate fi folosit cu variații sau poate avea o semnificație diferită pentru alte grupuri. Să folosim exemplul unei cruci. În esență, o cruce este o simplă intersecție de linii verticale și orizontale care ar putea face referire la întâlnirea elementelor sau forțelor cerești și terestre sau s-ar putea preta altor variații de înțeles. Crucea cel mai frecvent asociată cu creștinismul este Crucea Latină, cu bara verticală lungă intersectată de una mai scurtă orizontală – considerată de mulți a fi forma crucii pe care Iisus Hristos, figura centrală a credinței, a fost răstignit. Dar simplitatea sa de concepție se pretează și la diverse alte lecturi, iar în uzul precreștin a fost legată la credinţele sacre şi cosmice.
Figura 5.11 | Cruce celtică. Autor: Wilfredo Rafael Rodriguez Hernandez/Wikimedia Commons, Licență: CC0 1.0
În uzul creștin, crucea a luat un număr mare de forme diferite, inclusiv crucea greacă cu brațe egale, favorizată de creștinii bizantini; cruci celtice, cu un adaos circular la trecere; X-urile și crucile cu susul în jos asociate cu martiri creștini specifici, indivizi care au murit pentru credința lor, pe astfel de instrumente de tortură; și multe altele. În artă, le-am putea vedea ca simple lucrări grafice plane sau decorate în interpretări bidimensionale sau ca interpretări tridimensionale complet dezvoltate, cum ar fi numeroasele semne funerare din cimitirele irlandeze, unde sunt în continuare împodobite cu motive complicate și reprezentări iconografice. a povestirilor biblice. (Figura 5.11)
Figura 5.12 | Ankh. Credit: Metropolitan Museum of Art/Wikimedia Commons, Licență: CC0 1.0
Ankh (Cheia vieții), o altă formă de cruce, cu un mâner buclat, pare să fi fost concepută de egiptenii antici ca un simbol al puterii dătătoare de viață a Soarelui. (Figura 5.12) A fost unul dintre numeroasele simboluri pictografice pe care le-au folosit atât ca semn separat, cât și ca parte a sistemului hieroglific de scriere pe care l-au dezvoltat.
Figura 5.13 | Svastica hindusă. Credit: Wikimedia Commons, Licență: Public Domain
Figura 5.15 | Emblema Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP, cunoscută și sub numele de Partidul Nazist). Credit: RsVe/Wikimedia Commons, Licență: Public Domain
În mod clar, multe alte simboluri au semnificații variate, mai ales atunci când sunt reprezentate ca semne grafice mai abstracte. Pentru a citi implicațiile lor într-o anumită aplicație, va trebui să luați în considerare unde aufost realizate și în ce scopuri specifice, precum și cum ar fi putut fi adoptate și utilizate diferit la acel moment sau mai târziu. Uneori, schimbările de înțeles pot fi radicale, ca în forma svasticii, un semn sacru antic folosit în multe culturi diferite, inclusiv India și altele din Asia, precum și Orientul Apropiat și Europa. (Figurile 5.13, 5.14 și 5.15) Din punct de vedere istoric, acesta a fost un semn foarte de bun augur, cu implicații de noroc și de mișcare pozitivă și, prin urmare, a fost adoptat pentru planul de bază pentru centrele de cult budiste de stupa. Desigur, în secolul al XX-lea, însușirea sa de către Partidul Nazist ca simbol al superiorității moștenirii ariene a condus la conotații foarte diferite și acum în general negative.
Figura 5.14 | Buddha Tian Tan. Credit: Henry_Wang/Pixabay.com, Licență: CC0 Public Domain
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns