Home » Articole » RO » Societate » Sociologie » Sociologia cantitativă

Sociologia cantitativă

postat în: Sociologie 0

În sociologia contemporană, pozitivismul se bazează pe patru „reguli” principale care definesc ceea ce constituie cunoștințe valide și ce tipuri de întrebări pot fi puse în mod rezonabil (Bryant, 1985):

  1. Regula empirismului: Putem ști doar lucruri care sunt de fapt date prin experiență. Nu putem face afirmații valide despre lucruri care sunt invizibile, inobservabile sau suprasensibile, cum ar fi adevărurile metafizice, spirituale sau morale.
  2. Regula neutralității valorii: Oamenii de știință ar trebui să rămână neutri din punct de vedere al valorii în cercetarea lor, deoarece din regula empirismului rezultă că „valorile” nu au conținut empiric care să permită testarea științifică a validității lor.
  3. Regula unității metodei științifice: Toate științele au aceleași principii și practici de bază, indiferent dacă obiectul lor este natural sau uman.
  4. Regula declarațiilor asemănătoare legilor: Tipul de explicație căutat de ancheta științifică este formularea de legi generale (cum ar fi legea gravitației) pentru a explica fenomene specifice (cum ar fi căderea unei pietre).

O mare parte din ceea ce se numește astăzi sociologie cantitativă se încadrează în această paradigmă a pozitivismului. Sociologia cantitativă folosește metode statistice, cum ar fi anchetele cu un număr mare de participanți, pentru a cuantifica relațiile dintre variabilele sociale. În conformitate cu regula „unității metodei științifice”, sociologii cantitativi susțin că elementele vieții umane pot fi măsurate și cuantificate – descrise în termeni numerici – în esență în același mod în care oamenii de științe ale naturii măsoară și cuantifică lumea naturală în fizică, biologie sau chimie. Cercetătorii analizează aceste date folosind tehnici statistice pentru a vedea dacă pot descoperi tipare sau „legi” ale comportamentului uman. Declarațiile asemănătoare legilor referitor la relațiile dintre variabile sunt adesea prezentate sub formă de relații statistice sau formule de regresie liniară multiplă; acestea măsoară și cuantifică gradul de influență pe care diferite variabile cauzale sau independente îl au asupra unui anumit rezultat sau variabilă dependentă. De exemplu, gradul de religiozitate al unei persoane din Canada, măsurat prin frecvența mersului la biserică sau a practicii religioase, poate fi prezis printr-o combinație de diferite variabile independente, cum ar fi vârsta, sexul, venitul, statutul de imigrant și regiunea (Bibby, 2012). Această abordare este neutră din punct de vedere al valorii din două motive: în primul rând pentru că datele cuantificate sunt produsul unor metode de observație empirică sistematică, care urmăresc să minimizeze părtinirea cercetătorului și, în al doilea rând, pentru că „valorile” în sine sunt dispoziții umane față de ceea ce „ar trebui să fie” și, prin urmare, nu pot fi observate ca și alte obiecte sau procese din lume. Sociologii cantitativi ar putea fi capabili să cerceteze ce spun oamenii că sunt valorile lor, dar nu pot determina prin mijloace cantitative ce este valoros sau ce ar trebui să fie.

Referințe

  • Bibby, Reginald. (2012). A new day: The resilience & restructuring of religion in Canada. Lethbridge: Project Canada Books
  • Bryant, Christopher. (1985). Positivism in social theory and research. New York: St. Martin’s Press.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu

© 2021, MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.